S-a întâmplat într-o marţi.Am pornit timid,aşezându-mi doar visele pe o barcă din hârtie,eu având doar curajul să le privesc cum înfruntă valurile măreţe ale oceanului.I-am dat avânt departe,fără să mă gândesc că apa e prea adâncă şi de necuprins.Când bărcuţa nu a mai rezistat,a trebuit să urc eu însămi,de data aceasta într-o barcă mai mare,vâslind cu putere,să continui drumul viselor şi al visurilor...să le duc mai departe,cât mai departe.
Am luptat şi am reuşit.Am început încet să mă descopăr şi să vă descopăr pe voi,cei care mai devreme sau mai târziu(niciodată nu o să fie prea târziu),m-aţi găsit înfruntând valuri.Şi acum lupt şi chiar dacă o să obosesc şi o să cad,nu mă voi da bătută şi am să dau viaţă unor gânduri noi,de fiecare dată când sufletul zbuciumat va apăsa butoanele tastaturii şi-mi va umple mâinile cu cerneală.
vă mulţumesc pentru cele o mie de vise!
vă mulţumesc pentru că vă citesc!
pentru un an de gânduri şi vise ...
"Totul pentru că a început într-o marţi."
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
joi, 10 mai 2012
miercuri, 9 mai 2012
marți, 8 mai 2012
luni, 7 mai 2012
sâmbătă, 5 mai 2012
Al şaptelea cer
Am mânjit cu cerneală albastră cei patru pereţi care mă ţin departe de haosul dezlănţuit între cer şi pământ.Voi mai sta închisă aici preţ de câteva lacrimi.Asta până se liniştesc apele acolo jos.Am uitat să menţionez:locuiesc în al şaptelea cer.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)