”- Mi-a fost rușine, n-am știut nimic până a doua zi, îți jur/- Nu jura, că e rău să vorbești strâmb!”
Au fost grele nopțile noastre de beznă sufletească. Teribile. Măcar atât de mult curaj am avut. Măcar atât de multă putere. Îmi sprijineam fruntea de zidurile reci ale Casei de Cultură și plângeam. Mult. Apoi ajungeam în beznă. Teribile nopțile noastre. Dezastruoase. Dar ne-am avut una pe cealaltă. Și asta a contat. Mult. Cel mai mult.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
vineri, 19 februarie 2016
miercuri, 3 februarie 2016
noaptea trecută
”Când mănânci mandarine și te gândești la dragostea ta”..
Noaptea trecută am visat rău, mama! Eram în fostul nostru oraș. Mă întorceam de la școală. Aveai cheile vechiului apartament și m-am speriat teribil. În vis ne-am întors pe ascuns în locul de unde am fugit în noaptea aceea. A fost greu. Să nu plângi, chinuito! Am trăit și mai greu, știm asta. Nu e greu să plângi, mama! E un rău necesar. E teribil să plângi mama, e frumos să plângi. Fii cinstită, mama! Noaptea trecută am visat rău. Am visat cutremur!
Noaptea trecută am visat rău, mama! Eram în fostul nostru oraș. Mă întorceam de la școală. Aveai cheile vechiului apartament și m-am speriat teribil. În vis ne-am întors pe ascuns în locul de unde am fugit în noaptea aceea. A fost greu. Să nu plângi, chinuito! Am trăit și mai greu, știm asta. Nu e greu să plângi, mama! E un rău necesar. E teribil să plângi mama, e frumos să plângi. Fii cinstită, mama! Noaptea trecută am visat rău. Am visat cutremur!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)