vineri, 19 februarie 2016

...

”- Mi-a fost rușine, n-am știut nimic până a doua zi, îți jur/- Nu jura, că e rău să vorbești strâmb!”

Au fost grele nopțile noastre de beznă sufletească. Teribile. Măcar atât de mult curaj am avut. Măcar atât de multă putere. Îmi sprijineam fruntea de zidurile reci ale Casei de Cultură și plângeam. Mult. Apoi ajungeam în beznă. Teribile nopțile noastre. Dezastruoase. Dar ne-am avut una pe cealaltă. Și asta a contat. Mult. Cel mai mult.

miercuri, 3 februarie 2016

noaptea trecută

Când mănânci mandarine și te gândești la dragostea ta”..

Noaptea trecută am visat rău, mama! Eram în fostul nostru oraș. Mă întorceam de la școală. Aveai cheile vechiului apartament și m-am speriat teribil. În vis ne-am întors pe ascuns în locul de unde am fugit în noaptea aceea. A fost greu. Să nu plângi, chinuito! Am trăit și mai greu, știm asta. Nu e greu să plângi, mama! E un rău necesar. E teribil să plângi mama, e frumos să plângi. Fii cinstită, mama! Noaptea trecută am visat rău. Am visat cutremur!

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte