marți, 30 august 2011

Feelings




Pare în regulă acum,după ce i s-au administrat calmantele.Doar acum.Peste un sfert de oră „îşi va reveni”. De ce suferă?N-am habar. Probabil...DEMENŢĂ.Nici nu-mi pasă,sincer. Doar că e încă un om suferind.Mi-e frică să mă apropii de el.Şi nu numai de el pentru că sunt mulţi în situaţia lui.Sunt pur şi simplu nişte anonimi într-o lume de înţeles,într-o lume de-a dreptul nebună.
Povestea acestui”suferind”?!Se citeşte pe faţa schimonosită,desfigurată şi în ochii aceia spălăciţi,lipsiţi de orice urmă de expresivitate...Sunt până la urmă:GOI.De când e aici?De foarte mult timp.La adus o domniţă foarte cochetă,parfumată şi aranjată care era însoţită de un domn.Ne-a spus doar atât:”Să aveţi grijă de el.De abia aşteptam să scap de povara asta!”
Când intru eu sau altul în acea cameră GOALĂ toţi simţim fiori pe şira spinări.Nu ştim cum va reacţiona pacientul...Acolo,în acea cameră trebuie să fie mereu doi.Prezenţa unui al treilea ar tulbura spiritele şi ar pune vieţile noastre în pericol.
În fiecare salon e câte unul.Dacă ar fi mai mulţi...s-ar face moarte de om.Să-i vezi cum se agită în cămăşile de forţă,cum vorbesc aiurea,cum caută răspuns unei întrebări,sau întrebare unui răspuns fără să-şi dea seama...fără să ştie ce înseamnă toate lucrurile...Să-i vezi GOI?!Să rămână pe viaţă...În SPITALUL DE NEBUNI!

luni, 29 august 2011

Provocarea mea -TEATRUL


Nu ştiu de ce...Poate de prea mult dor n-am reuşit să mă rup de lumea asta.Am ştiut c-aş fi putut uita uşor sau poate mai greu la început.Întrebarea era:să aleg o provocare sau o schimbare?Şi am ales provocarea.Cum să mă despart de cel care mi-a deschis atâtea uşi?Care m-a învăţat să fiu aşa cum sunt azi şi nu aş fi fost vreodată.Sunt sigură că am făcut ce trebuie...Am încercat să-mi urmez visul şi asta voi face în continuare.Voi continua să-mi urmez drumul...Mai e doar un pas.Aş fi dezamăgită să înţeleg că nu am puterea de a mă transforma de a mă cunoaşte şi într-un mod diferit.Iubesc arta.Iubesc frumosul.Nu mi-e frică de muncă,doar că e ceva NOU.Şi noul mă depăşeşte uneori.
                Am impresia că cei din jurul meu mă cunosc mai bine decât eu pe mine.Când de fapt,nu-i aşa.Pentru mine ARTA asta care se numeşte TEATRU e provocare.Arta asta mă omoară.Şi ÎNCERCĂRILE mă înfurie.Încerc să-mi apropii provocările,să-mi apropii duşmanul care mai târziu să-mi devină prieten,frate sau soră. Teatrul este mereu o experienţă dificilă.
Poate ei mă vor ajuta...

“Teatrul nu este viaţă în miniatură, ci viaţă mărită enorm, viaţă exagerată înfiorător.” -H.L.Mencken
“Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească.”- Federico Garcia Lorca
“În societate, ca şi în teatru, monologul precede moartea.”- Albert Camus
“Între teatru şi comorile lumii aş alege teatrul.”-Maria Filotti
“În teatrul social, actorii se împart în sforari şi marionete, destinul scrie scenariul, iar spectacolul este cu intrare liberă.”-Elena Stan
“Fericiţi cei care nu înţeleg! Dar şi mai fericiţi cei care ştiu să decodifice toate nivelurile de lectură ale unui spectacol. Fiecare teatru are publicul lui.”-Emilia Popescu
“Pentru mine, teatrul e ca un drog. Dar unul benefic, care mă ajută să înţeleg mai bine viaţa şi s-o exprim.”-Ioana Pavelescu
“Există trei feluri de piese de teatru: bune, proaste şi care se joacă.”-Tudor Muşatescu

duminică, 28 august 2011

miercuri, 24 august 2011

Timp pierdut



Am pierdut un şir lung de idei.Am nevoie de o cafea tare şi fierbinte care să mă trezească la realitateşi care să mă facă să cobor cu picioarele pe pământ.Simt un uşor parfum bărbătesc în camera-mi plină de amintiri reci.În valiza ce zace într-un colţ sunt închise mii de gânduri ce-mi tulbură nopţile.Nopţi albe...

luni, 22 august 2011

Tainele Universului sau cum gândeam în clasa a opta


Am simţit nevoia nebună de a mă îndepărta de tot ceea ce mi-e cunoscut,astfel încât m-am trezit în faţa templului sacru al cărţilor,biblioteca.Am deschis cu timiditate uşa grea,simţind un uşor miros de mucegai.M-am îndreptat către scările masive şi am urcat la primul etaj al colosului:rafturile mari ascundeau cărţi pline de praf şi pânze de păianjen.Dorind să le cunosc dincolo de colbul aşternut de timp,ochii mi-au sărit la una dintre cele mai voluminoase cărţi.Am deschis-o.Paginile-i erau îmbâxite iar scrisul aproape indescifrabil.
          Încercând s-o descopăr,am auzit o voce:
          -Insolenţa se plăteşte!Părăseşte templul sau vei pieri!
          -Cine eşti?De ce-mi vorbeşti aşa?
          -Nu contează cine sunt eu!Sau dacă doreşti să ştii...Sunt stăpânul bibliotecii!Îţi poruncesc să părăseşti acest loc.
          -N-am s-o fac până nu te arăţi!
          Astfel,din întuneric un om bătrân,gârbovit,cu ochii negri ce ascundeau o întreagă poveste,cu părul alb şi barba lungă şi încărunţită s-a ivit purtând pe umeri o pasăre,la fel de negră precum ochii lui,un corb.
          -Acum poţi pleca!mi-a spus c-o voce autoritară,pătrunzătoare.
          -Rămân aici!Nu am bătut atâta drum doar pentru atâtExplică-mi,mai bine bătrâne,misterul acestei cărţi pe care o am în mâini.
          -Mesajul trebuie să rămână o taină.Sunt aici de mai bine de un secol şi nimeni nu a încercat vreodată să-mi încalce teritoriul.Însă tu...
          -Vreau să aflu acest secret!Spune-l!
          -Dar astfel vei pleca?!
          -Jur!
          -E vorba despre tezaurul cunoaşterii Universului.Al tuturor comorilor.
          -Înţeleg!
          -Deşi n-ar trebui!
          -Plec!Dar mă voi întoarce odată ce toate aceste secrete le coi desluşi.
          -N-ai să poţi!
          -Vom vedea!
Astfel am început studiul întregii lumi.

sâmbătă, 20 august 2011

Mizerabilii


Cine era Jean Valjean?Un monstru avortat care nu e de niciun folos tragediei,dar care aduce zilnic mari servici elocinţei judiciare...”Şi un om ca ăsta...etc.,etc.,deprins prin viaţa care a dus-o,să săvârşească fapte vinovate,fiind prea puţin îndreptat prin şederea lui la ocnă,aşa cum dovedeşte crima săvârşită asupra lui Petit-Gervais un om ca ăsta,prins pe şosea în flagrant delict de furt.,la câţiva paşi de zidul pe care-l sărise,ţinând încă în mână lucrul furat,tăgăduieşte flagrantul delict,furtul,escaladarea,tăgăduieşte totul,îşi tăgăduieşte până şi numele pe care-l poartă,îşi tăgăduieşte până şi identitatea.În afară de o sută de alte dovezi,asupra cărora numai stăruim patru martori l-au recunoscut:Javert,integrul inspector de poliţie Javert şi trei dintre foştii săi tovarăşi de ticăloşi,ocnaşii Brevet,Chenildieu, şi Cochepaille.Ce opune el acestor dovezi zdrobitoare?Tăgada.Câtă încăpăţânare!Sunteţi aici ca să faceţi dreptate,domnilor juraţi!””

vineri, 19 august 2011

FURTUNĂ ÎN LUMEA MEA


Soarele viu alunecă,lăsându-se înghiţit de marea spumegândă.Cerul se revarsă ca o rupere de nori,spălând mucegaiul stâncilor.Stelele însoţite de însăţi Tăcerea se îndreaptă leneş spre ziuă.Pâlpâirea mocnită a reginei nopţii mânjeşte văzduhul într-o culoare nedefinită de mov.Pânza de doliu a întunericului marchează viaţa netrăită a înstrăinării.
                Siluetele navelr imnse ce străbat apa se evaporă în zare,împletind simfoniile lumii.
                Fluturându-şi lumina difuză,un fulger prevesteşte un tunet adânc,grav.Marea începe să se agite fiind nestăpânită.Furia ei mă înspăimântă,dorindu-mi totodată să fug,să mă arunc în braţele-i puternice,protectoare.
Mă pierd,mă pierd oricum dar aici mă rătăcesc într-un mod frumos pentru că e lumea mea,pe care o cunosc şi mă cunoaşte cel mai bine.
                Se lasă din nou linişte.Nervii mării s-au descărcat.Inhalez aerul rece şi proaspăt bucurându-mă de o nouă zi.Zi ce îşi revarsă lumina asupra mea,răsăritul filtrându-şi agonia prin mine.
                Astfel mă bucur,plâng...în sufletul meu luând naştere....renaşterea.

miercuri, 17 august 2011

Poveste de seară


Am înţepenit de ceva timp în fotoliul ăsta confortabil.Nu m-aş mai ridica.Privesc apusul.Fumez soarele,înecându-mă cu săgeţile-I fierbinţi.Îmi trec prin minte,val-vârtej câteva rânduri dintr-o carte citită nu cu mult înainte de mă închide în cameră şi de a contempla spectacolul nopţii.Câţiva nori îşi urmează drumul…undeva departe.Un drum infinit…
Se lasă noaptea.Liniştea absurdă,monotonă şi mută îşi caută perechea.Mă simt copleşită de surâsul ochilor agăţaţi de cer.Undeva pe mare o sirenă cântă.Îşi caută alesul inimii.Valurile lovesc cu putere stâncile mari,care,insensibile nu simt nicio durere.Pe nisipul rece  şi fin se conturează urmele unor paşi.Paşi care conduc veşnicia…Furtuna s-a dezlănţuit cu totul.Rămân în continuare nemişcată pe fotoliu.Fluturii m-au prin în mrejele lor.
Dor...Şi o pauză lungă...

marți, 16 august 2011

Le papilloon

Je fis un voeu tendre:
Je cueilllerai la fleur
Où il va descendre,
Pour guérir mon coeur.

Il vole, il hésite,
Il monte, il descend —
Puis pose un instant,
Sur ta main petite,
Son vol inconstant.

O, la belle offrande,
La petite fleur!
Je te la demande
Pour guérir mon coeur...

duminică, 14 august 2011

Remember

"Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva și undeva, precum sunt lucruri viețuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara când răvășind printre hârtiile mele ca să văd ce se mai poate găsi de ars — hârtiile încurcă — am dat peste o scrisoare care mi-a deșteptat amintirea unei întâmplări ciudate, așa de ciudată că, de n-ar fi decât șapte ani de când s-a petrecut, m-aș simți cuprins de îndoială, aș crede că într-adevăr am visat numai, sau că am citit-o ori auzit-o demult."

sâmbătă, 13 august 2011

MAI

Sfârşit,sfârşit de mai vreau...
Lună de mai,
M-ai ştii?
Mai al naibii să fii.
(M-)ai uitat?!
Las-o baltă...

joi, 11 august 2011

One month


După o lungă tăcere am revenit.Peste fix o lună am să fiu la şcoală.Provocare nouă.Liceul.Caractere noi şi diferite,profesori noi şi nu prea.O clădire la fel.Sălile de clasă aceleaşi.Materii noi şi vechi.Chicote.Râsete.Zâmbete.Nemulţumiri.Certuri.Împăcări.Despărţiri.Coridoare infinite.Note bune.Note mai puţin bune.Stres.Plăceri.Neplăceri.Glume.Băieţi,fete....ŞCOALĂ.

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte