un cuvânt despre

" ne dăm de două ori peste cap şi ne facem iar oameni" ...

1
i-am dat o palmă
şi-am primit două în loc.
prima de la ea, a doua tot de la ea
cele mai crunte au fost.

2
mi-am dat seama că pe lângă
faptul că e drăguţă
e şi foarte inteligentă
urăsc modul în care
privirea aceea cercetătoare
parcă spune
"ştiu eu ce se întâmplă cu tine".
(atunci trebuie să mă ascund sub bancă )
în mod teoretic.
practic, tot ea ştie cel mai bine.

3
îmi spune că-i place să ne vedem
şi că cele mai tari chiuluri
au fost cele din ora de muzică
când pleca la fast- food
şi făcea schimb de numere cu
....
( dar să nu-i spunem numele).

4
o dată pe zi o ţin la telefon cam trei sferturi de oră
până maică- sa e acasă.
max doarme şi se aprinde după coada căţelandrelor de la CFR.

5
îi fac în ciudă: cele mai frumoase răsărituri
din balcon de la mine
se văd.

6
e genul de tipă puternică
trebuie să-i faci faţă
ori te faci de râs, ori te face ea de plâns.
restul e doar o parte din
ceea ce
Maria înseamnă

fum învăţând

" you know i'm no good" .

trăiam la parc, undeva aproape de centru.
- de la Boogie am învăţat cele mai trăsnet lucruri, pe cuvânt: cum e să chiuleşti de la chimie,
cum să împleteşti brăţările prieteniei,
cum să joci şotron pe faleză,
am învăţat să numără stelele, am învăţat de la Boogie cum e să am locul meu;
următoarea dimineaţă mi-am dat seama "că-s praf" şi că
nu-s mai departe de pumnii pe care i-aş fi mâncat de
la tata, dacă m-ar fi descoperit "însoţită de asemenea om" .

când eram copil obişnuiam s-o vâr în grabă pe Anuca -păpuşa de cârpă- la piept
şi să mă ascund fuguţa- fuguţa sub pat ori în dulapul din bucătărie (unde forfoteau gândacii)
ca nu cumva "să-mi primesc porţia" .
plecam pe furiş la pod
şi-l auzeam blestemând
parcă mândru de el şi de muşamaua
găurită din loc în loc, cu foc de ţigară.

în cele din urmă am rămas la pod
unde am iubit mai mult decât pe păpuşa cu inimă de cârpă,
cu suflet de porţelan.


ei mi-au vindecat genunchii şi obrajii
să ştiu cum e să nu mai doară
şuturile şi palmele de la parc.

copilărie

"aceeaşi aplecare a trupului şi spaima de sărut, şi a te trezi din somn e-o fericire şi sâmbăta şi târgul Moşilor"...-  "Candori", Nina Cassian

- Pe furiş, pe furiş, hoţilor,
mama voastră de jiganii
cu cine v-o fi învăţat;
noi furam mere fericiţi cu dinţii stricaţi, şterpezindu-se
bătrânul ne blestema de părinţi, blestemat să-i fie sufletul.

Jucam şotron în faţa casei,
cu toţi ai străzi adunaţi:
-nea Ilie pozarul, nea Ilie pozarul
strigam prăfuiţi, cu degetele înnegrite
alergând ca apucaţi.

Împărţeam şi cotorul de pâine
şi vafele învechite cumpărate
de la "farmacie", numai să râdem cu gura până la urechi.

De Crăciun ne bucuram unii de alţii, cu câte o portocală
bomboane cu jeleuri
şi o carte de colorat.

Mama era
cea mai fericită
o cană cu ceai şi o
ţigară.

mamei.

nu cunosc
o femeie mai puternică
decât mama mea-
e un înger.

Cititorilor de blog

În lungul timp care a trecut,de când am început a scrie, mi-am dat seama că există oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată personal (mi-ar face mare plăcere) dar care îmi sunt mult mai dragi şi mai apropiaţi decât cei pe care îi văd sau îi ştiu zi de zi lângă mine.
Aşa încât scurt,vă mulţumesc vouă,dragi cititori şi scriitori de blog că-mi oferiţi,citindu-vă parte din mine şi parte din voi!Mulţumesc.

"vintigi" lulu

Lulu se grăbeşte.Niciodată nu s-a grăbit aşa.Nici în momentul în care am certat-o.Când ne-am certat pentru prima dată,ea a plâns şi eu i-am zis pe nume şi am îndemnat firea ei să nu mai plângă,că nu are de ce.Lulu nu e tristă.Azi.Radiază.E frumoasă şi iubeşte.Îi place Sarah.Ştie ea.Şi ştiu şi eu.Lulu e frumoasă mereu.Numai că eu trebuie să-i amintesc asta.Lulu e cu mine.Lulu e şi cu Maria.Lulu e şi cu Daniela.Lulu îl adoră pe Andrei,doar pentru că e Andrei.Şi pentru că întâia oară când l-a întâlnit,s-a gândit la mine.Lulu îmi e dragă.Şi e aproape prietena mea.Lulu spune că sunt din cărţi.Eh bine, acum Lulu află că ea din filmele de dragoste.Că aşa e Lulu.Lulu e fericită că e în septembrie.Lulu e minunată.Lulu e vintage.Lulu e sensibilă şi va vedea într-o zi Anglia.Lulu mi s-a lipit de suflet.Lulu e minunată!Lulu îşi doreşte muntele şi iubeşte ploaia.Lulu e printre cărţi şi iubeşte copiii.Lulu e din poeziile lui Blaga.Mă simt datoare faţă de Lulu.Lulu s-ar bucura să mă ştie cu Es.Eu m-aş bucura să o ştiu cu unul dintre a-uri.Dacă nu,măcar cu Andrei din reclama de la Coca-Cola.Aş vrea s-o ştiu pe Lulu cu un jurnal sub pernă.Lulu vrea să ningă.Eu nu.Lulu iubeşte ninsorile.Lulu va avea un copil.Sau mai mulţi!Şi o să fie frumoasă mamă.Minunată.Şi n-o să uite de nunta mea de vis.La care ea nu ar visa niciodată.Pentru că nunta ei,ea va fi din basme,protagonista care-l face pe Făt-Frumos să fie "oau"!Lulu va avea o casă frumoasă în care va mirosi a compot de vişine.Lulu şi casa englezească prea curată.În casă la Lulu se va fuma rar.Lulu e aproape sora mea!Lulu e Lulu.Lulu e Lulu.Draga de ea.

primăvară

"Acoperiţi-vă capetele,păcătoşilor!Aterizează îngerii..."


uite,în palmele mele s-au aşezat pescăruşii
dintr-o dată mi s-a făcut frig şi printre fluturii de martie
mi-au rânjit strâmb faptele bune şi faptele rele,nu ştiam omule
că tu erai câmpul meu de bătaie,
mi-a fost teamă să-ţi spun ce frumos îţi urcă umerii în vis.da,în visul meu cu bulevarde vechi
şi strada unde coboară pânzele şi motoarele
toate închise în mine
scăpătând pantofi de lac şi ziduri fabuloase
printre hainele zdrenţuite.stă un urs stă,stă-aşteptând
şi eu plec.frigiderele recită poeme cum o viaţă se deşteaptă printre cei vii
ca o revelaţie a marilor pasiuni.
ştiau că dorm şi mi-au spus pe nume
"tu nu te mişti de aici,cum noi nu îi mişcăm pe ai tăi"

era ceva firesc,lin în acele tăceri
cu toate că nu de puţine ori
îmi doream ca într-un univers inedit
să apară şi să îmi salveze gleznele
e timpul  lui Gatsby.

vis:..vamă
"da...acolo.
pânze şi fluturi.valuri,valuri
printre scoici şi ape marine-
sss... "

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

14 octombrie,e un adevăr

"Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu,mamă!"-Iona,Marin Sorescu

şi-n disperatele noastre căutări mor oameni
să nu credeţi altfel,nimic mai mult
şcolarul şchiop nu s-a mai întors niciodată
în banca întâi de la fereastră şi nu de frica profesorului de arte,
de boală numai,că i-a răpus orizonturile-ca secerate de neputinţă
nimic nu a mai putut face şi nimeni nu i-a plâns crucea
au fost mulţi,dar niciunul aşa ca el,artist în toate nepântenele universului.

au trecut zile şi el a aşteptat cuminte să răspundă
dând răspunsurile corecte dar nimeni nu l-a văzut
şi Dumnezeu bun,l-a mai lăsat o zi pe pământ
acum neputincios,că nu-l ştia nimeni printre atâtea suflete
şi i-au spus acolo sus,că îngerii nu scriu teme
îi ajută doar pe copiii cuminţi
atunci,a aşteptat-o în faţa porţii şi i-a purtat paşii pe umeri
când ea a simţit că e sus şi îl priveşte dincolo de pleoape
nenoroc,aşa s-a numit.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]

fix şapte,nu mă înţelegi

"în urma zilei de ieri,am rămas cu un gust amar şi cu o amintire urâtă.am plâns.voi,însă,veţi rămâne amintirea mea cea mai frumoasă...mulţumesc dragilor,pentru gândurile bune!"

mi-e peste putinţă
să-mi fie sufletul manevrat ca o marionetă
n-am simţit nimic-nimicul ăsta mi-a contaminat
întreaga fiinţă a urlat sfâşiind  moleculă şi atom
într-un pământ ameţit de mosc şi ciocolată amăruie
fronturi albastre şi necomune,
ştiţi voi,unui pinguin inima i-a îngheţat
când a plecat de acasă.
să joc simplele feţe ale universului
în comedia anilor o sută şapte zero trei,
fiţi fericiţi,cu mine aşa
eu mă simt sfârşită,urlau în mine tăceri
şi puncte suspendate între ceruri.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]

17

Pentru încă 365 de zile minunate,de 17 ori mai frumoase,mai sănătoase,mai rebele şi mai pline de viaţă!Pentru mine şi pentru ziua de azi,pentru că am o mamă de milioane şi pentru că sunt frumoasă pentru că voi sunteţi frumoşi!!!Mulţumesc!Astăzi împlinesc încă un suflet!Pentru întâiul meu prenume,Ioana....


[salutări din lumea urşilor adormiţi]

aşa simplu.nimic mai mult.

"dorinţe 2013:ochelari rotunzi,fericire,cărţi,gatsby,singură,şuviţe roşcate.de ce Dumnezeu nu ne-a lăsat pe pământ învăţaţi,crescuţi şi înţeleşi?"


compot,pere şi ceai
morişcă mi-au făcut visele
corbii agăţaţi
pe creanga duhovnicului meu,aici
unde îmi plângeam luminile şi-i zâmbeam
să tacă,că nu ştie nimic,
în fumuri şi note convexe aşa m-a învăţat
rebelă şi eliberată de mine
ca să nu-mi fie în şoarece mut sufletul
gâtuită în zei şi semicercuri ieftine
că am apus în soare şi crenguţe de brad
aşa să-mi fie
astăzi şi întotdeauna
că mâine nu-i azi,
ca să nu-mi fie trupul os de fluture,
amin.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]

întâiul şi cel mai mic gând

"vama,îngheţată şi coca-cola.17.încă cinci zile...răbdare,scumpo!"

muşcă drumul până acasă
şi îşi arcuieşte spatele.
dincolo de acel loc
sunt balaurii cu focurile uriaşe
împletite pe trup şinele s-au rupt
n-am să plâng am
făcut un semn mortului
nu ştiu cum e de fapt poezie
în chip de ciudăţenie am pierdut 365 de fluturi
venele au fost cusute
într-o singură mişcare a braţului
gândurile mele au îngheţat,
au încolţit monştrii la marginea degetelor
perpendicular în sus am căzut
cum au sărăcit boabele de struguri?

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

d......e

"îl cunoşteam pe unul dintr-atâţia şi eram fericită.acum..."

am respirat coastele
şi întregul suflet în pumnul său
îngrămădit de soare.
tipul cu geaca din piele nu e niciodată atent
"e încă acolo"şi mi-e un dor...

i-am dat un alt nume
pe litere n-aş putea vreodată
să-l aleg de bobul rău
şi să-l ascund
în venele contaminate de...
"cum se numeşte aia?"

alfabet

"era doar unul printre ceilalţi...şi se numea Fericire!"

să aşezăm într-o carte alfabetul mâinilor
mâini cuibărite la piept ,
sufocate de ger şi iască amară
să aşezăm într-o carte alfabetul buzelor
buze pestriţe trecute prin linii şi forme rotunde
linişte mi-a spus printre degete cu un mic
acord şi-a îmbrăţişat fiul
şi a alergat căutând hăurile fierbinţi a ceea ce
niciodată n-are să fie iad.
să aşezăm într-o carte alfabetul picioarelor
strivind stârvuri de fluturi şi oameni-cameleon.
alfabetul oamenilor:nu există pustiu.
există pustiu doar într-o lume fără sens.
păsări şi fum,oameni şi viermi
sunt ale mele toate

şi...

"vrei soare,soare îţi dau sau..."


caruselul a devenit utopie
liniile s-au desfăcut de itinerarul galaxiilor permanente
s-au lipit de irisul albastru ce-i cuprindea mijlocul
jocul a fost un mit despre copilăriile urşilor,
despre gândurile mele şi despre pietre cu aripi.
după ce a contaminat cu dragoste miile respiraţii
a fugit şi s-a ascuns orb sub pământ
s-a făcut fluture
ca să-i pot păşi pieptul.
cunosc e certitudinea unei figuri într-o sticlă care
îşi scrie puterea făcută cocoloş
de scrum şi fumuri aurii
ghemotoc ascuns în spatele oglinzilor de pe ziduri
aminteşte-mi de mine
cea mânjită de râsete cu mâinile pe afară şi
buzunare cu nod între ceruri
şi-atunci ,sunt singura care creşte fluturi?

linie şi infinit de complicat.

trup-păsări-fluturi-oameni-ceaţă-trepte-echilibru-apă-salcâm-poezie-zbor-eu-sâsâit-aripi-mama-linişte-a zbura-piatră-pisică-cuvânt-rock.sunt eu.nu alta decât mine...

a desenat cărări strâmbe
şi a cotropit minele meu cu soare crâncen
de abia a şaptea zi am ştiut că e viaţă.
m-au chinuit înăuntru săptămâni fabuloase
am simţit că puteam trece prin foc şi lumină
doar ca să mă salvez
am dat viaţă propriei mele vieţi
josnice, în litere în repetabilele mele universuri
am crescut oase şi cuvinte în pumni de omăt.
mi-aş prăbuşi jumătatea din mine de la 300 de metri
să fiu uitată apoi într-o pagină de ziar să mă aşeze ai mei într-o cutie
cu poza mea alături
piatra din piept a secat tot zbătându-se şi zbătându-se
om pe scări aleargă crucile conturate pe trupul scheletic
cântă despre cafele,ceaiuri şi gheaţă noaptea târziu:
e şi ăsta un "exerciţiu de echilibru"
târgul de vise e deschis
buzunare căţărătoare şi buzunare din carton.

vis cu o cârtiţă

"îmi amintesc că am am plâns.visasem frumos:felinare şi tei,seminţe neoarbe şi cârtiţe surde.la o respiraţie de mine acel uriaş gatsby..."

naşte-mă printre maci
sâmbure de nefiinţă
crescut în palma fizică şi gravă a vreunui
plod descotorosit pe pământ într-un pustiu atât de nesigur
netrebnico,cârpeşte-mi pe trup timpurile veşnice
de la pitagora la einsten
coase-mi pe piept păsările
şi lasă-mi zborul viu,
fără conspiraţii fantastice.
ai aşezat pe umerii mei strâmbi
fluturii şi le-ai găsit adăpost
înăuntrul plămânilor cocoloşiţi de fum.

 filă:27 septembrie-
ilic croşetat,
cămaşă,
bulevard,soare,castane,
un ghiozdan albastru
a răspuns cu un zâmbet
şi o propoziţie cât se poate de simplă
printre bocanci,gânduri şi altele...

mi-am spus.spusă rămâne

"mi-am dat seama că nu e furtuna.e ceaţa care îmi apasă fruntea întreaga dimineaţă şi care mă face să respir frunze zdrelite şi să zdrobesc trăsnete cu migdale şi irişi."

ce noiembrie destrăbălat
cu fructe pe jumătate înflorite
ce soare cuminte
mi-am spus:nu mi-e dor
şi îmi pare că ştiu ce n-ar trebuie vreodată aflat
de ochiul şi gândul şi sufletul meu
descalţă-mă de câmpul cu maci
de mine toată în zeci de trupuri
entităţi şi fiinţe în cărţi de poveşti
basme îmi şopteşti la ureche
ce zâmbet fricos.

ce noiembrie destrăbălat
printre dinţi mă socoţi nemărginită
cusută pe-un deget cu alge
şi scoici.

ce tânăr fantastic
mi-am spus.

jertfă

"Fiecare lovitură mă înalţă.Limita mea nu e cerul,e universul... "

nu ştiu ce îmi e:
viaţă amestecată cu zahăr
dulce-amărui
un pic de pelin
ce sete.
deznodată de întreaga mea suferinţă
nu ştiu ce îmi e:
vreun soare amestecat cu gerul ăla de sfârşit de-nceput de
ianuarie.
galaxii nepurtate de ace şi nasturi
şi universuri tumefiante
mie mine în mine îmi e:haos.
trupuri cu viermi...