14 octombrie,e un adevăr

"Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu,mamă!"-Iona,Marin Sorescu

şi-n disperatele noastre căutări mor oameni
să nu credeţi altfel,nimic mai mult
şcolarul şchiop nu s-a mai întors niciodată
în banca întâi de la fereastră şi nu de frica profesorului de arte,
de boală numai,că i-a răpus orizonturile-ca secerate de neputinţă
nimic nu a mai putut face şi nimeni nu i-a plâns crucea
au fost mulţi,dar niciunul aşa ca el,artist în toate nepântenele universului.

au trecut zile şi el a aşteptat cuminte să răspundă
dând răspunsurile corecte dar nimeni nu l-a văzut
şi Dumnezeu bun,l-a mai lăsat o zi pe pământ
acum neputincios,că nu-l ştia nimeni printre atâtea suflete
şi i-au spus acolo sus,că îngerii nu scriu teme
îi ajută doar pe copiii cuminţi
atunci,a aşteptat-o în faţa porţii şi i-a purtat paşii pe umeri
când ea a simţit că e sus şi îl priveşte dincolo de pleoape
nenoroc,aşa s-a numit.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]