
muşcă drumul până acasă
şi îşi arcuieşte spatele.
dincolo de acel loc
sunt balaurii cu focurile uriaşe
împletite pe trup şinele s-au rupt
n-am să plâng am
făcut un semn mortului
nu ştiu cum e de fapt poezie
în chip de ciudăţenie am pierdut 365 de fluturi
venele au fost cusute
într-o singură mişcare a braţului
gândurile mele au îngheţat,
au încolţit monştrii la marginea degetelor
perpendicular în sus am căzut
cum au sărăcit boabele de struguri?
[salutări din lumea urşilor adormiţi]
frumos ca întotdeauna!:)
RăspundețiȘtergeremulţumiri,Raisa!
ȘtergereCe de metafore ! Foarte reusit !
RăspundețiȘtergeresper să-ţi fi plăcut!
ȘtergereMereu raman surprins de placuta cand citesc ce scri si mai creeaza si dependenta pe deasupra! >:D< am mai spus-o si o mai repet esti geniala.
RăspundețiȘtergerenu pot să spun că nu mă bucur!
ȘtergereBuna! Ai o leapsa de la mine chiar aici >>> http://vorbeinvant-gabriela.blogspot.ro/2013/01/in-primul-rand-as-vrea-sa-ii-multumesc.html#comment-form . Sper sa iti placa si iti doresc un an nou fericit! La multi ani! >:d<
RăspundețiȘtergerethanks!asemenea şi ţie!
ȘtergereHeeeiiii,heiii,esti supermegauimitoare !<33
RăspundețiȘtergeremulţuuumesc!
ȘtergereSalutari dintr-o lume abstracta!
RăspundețiȘtergereAdevarata arta randurile tale!:*
Pups>:D<
muuulţumesc!te pup!
Ștergere