linie şi infinit de complicat.

trup-păsări-fluturi-oameni-ceaţă-trepte-echilibru-apă-salcâm-poezie-zbor-eu-sâsâit-aripi-mama-linişte-a zbura-piatră-pisică-cuvânt-rock.sunt eu.nu alta decât mine...

a desenat cărări strâmbe
şi a cotropit minele meu cu soare crâncen
de abia a şaptea zi am ştiut că e viaţă.
m-au chinuit înăuntru săptămâni fabuloase
am simţit că puteam trece prin foc şi lumină
doar ca să mă salvez
am dat viaţă propriei mele vieţi
josnice, în litere în repetabilele mele universuri
am crescut oase şi cuvinte în pumni de omăt.
mi-aş prăbuşi jumătatea din mine de la 300 de metri
să fiu uitată apoi într-o pagină de ziar să mă aşeze ai mei într-o cutie
cu poza mea alături
piatra din piept a secat tot zbătându-se şi zbătându-se
om pe scări aleargă crucile conturate pe trupul scheletic
cântă despre cafele,ceaiuri şi gheaţă noaptea târziu:
e şi ăsta un "exerciţiu de echilibru"
târgul de vise e deschis
buzunare căţărătoare şi buzunare din carton.