miercuri, 12 februarie 2014

puţini câini atacă oameni. timpuri.

"nu e greu...să vezi că tu eşti eu"

să fii tu, tatăl meu, Mircea
să îţi răspund obraznic
şi să plâng de ciudă când mă superi
"nu vă supăraţi, aveţi un foc?"
să te aştept cu bomboane şi ciocolată
să-mi vorbeşti despre Cuba.

seara trecută mi-ai strâns
braţul tare, tare,
mi se făcuse frig
simţiseşi.

îmi aşezaşi trupul
pe umerii tăi
"sus, copilă, sus, soare frumos ce-mi eşti, sus "
învăţându-mă pe degete cerul
constelaţiile şi sfinţii din ceruri.

când mi te-ai adresat pentru prima dată cu "domnişoară"
am plâns două nopţi
urându-mi curbele trupului
urându-mă toată;
ai înţeles că greşiseşi
şi m-ai dus la bâlci
unde am mâncat îngheţată şi vată
pe băţ.

aşa ai ştiut
că sunt fericită.

sâmbătă, 8 februarie 2014

concluzie. nedreptate.

" păpuşarului îi place să viseze"

hai tu, că eşti mai înaltă
ce vrei domnule, ce vrei?
nu te răţoi la mine
că-ţi dau două de nu te vezi.
fetiţo, să nu te mai văd la mine-n şanţ
să-i spui lu' mă-ta să nu te mai trimită
nu-ţi dau niciun ban
nu-mi bat eu capul cu tine.

pe aţă, pe aţă
pe muchie de cuţit
genunchii mei, ce vrei fato, mie nu-mi arde
de glume proaste
proastă eşti tu

stau pe marginea patului
cu ochii în tavan
o măsuţă în centrul salonului
pereţii înnegriţi de mucegai
medicul îmi atinge pielea
cu mâna lui siloasă dar Dumnezeule, atât de binefăcătoare
în două luni eşti vindecată
trec în zbor pescăruşii deasupra ferestrei
retezat de aripi
apa fierbe pe argaz de zece zile şi
casa noastră a luat foc
camera mea cu păpuşi de porţelan.



vineri, 7 februarie 2014

stări

"As long as stars are above you..."

poemele strâmbe
cry baby
cry, cry baaaby
nu, nu e bine deloc
citeşte mai bine ziarul
the new york times
spam, moartea lui Kennedy
Cărtărescu- steluţe în genele ei
lumină în căutare,
copilul rebel al Hollywood-ului
pe stradă trec mulţi oameni
trişti, fericiţi, copii, oameni importanţi
întotdeauna zebra contează
şi grafica colorată de la stop
ciuperci şi visul lui Alice
Ţara Minunilor.

miercuri, 5 februarie 2014

10 ani mai târziu

" I was, you know, suicidal. I just didn't wanna live.".

 intro (o formă prin care viaţa mea e ratată) :

tuxedo- aruncat cu lejeritate pe umeri
asta e, frate
un om din treizeci îşi ratează viaţa
de data asta am fost eu ăla
hai, nu-mi spune că îţi pare rău, scuipi venin
atunci când vine vorba de mine.
...
( va urma)


la şapte ani mi-am prins mâna la uşă
degetele mi se învineţiseră
dar îmi priveam cu fascinaţie unghiile urâte
pe care până la cinşpe ani le-am rupt
sângera pielea- " ai ochii de copil"
ana vede cele mai frumoase filme, îşi leagănă trupul zvelt
de-a lungul drumului
alunecă printre maşini e frumoasă
şoferii nu înjură, se opresc, o privesc cu drag
unii sunt mai, ştiţi voi...
îşi şterg cu vârful degetelor colţurile gurii
se face verde şoferii trec
mai dau un telefon.

cam baţi pasul pe loc
fetiţo.





conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte