marți, 27 septembrie 2011

Ignor

M-am săturat să respect toate regulile impuse de voi.Până la urmă:regulile sunt făcute pentru a fi încălcate.Să nu vă mire momentul când nu voi mai asculta de nimeni,când am să ignor cu desăvârşire tot ce se află în jurul  meu.Treziţi-vă!Eu am să rămân în lumea viselor.Lăsaţi-mă să mai dorm câteva secunde...

duminică, 25 septembrie 2011

Studiu


Mâinile-mi tremură.Ochii îmi ard.Gura mi-e vânătă.Privirea mi-e palidă.Picioarele n-au putere.Capul  bubuie.Febra mă înăbuşă.Frigul mă înfioară.Atingerile mă dor.Paşiii-mi sunt grei.Soarele mă întristează.Cerul mă îneacă.Fumul mă sufocă.Alcoolul mă ameţeşte.Toamna mă îmbrăţişează.Septembrie mă  adoră.Călăuze-mi sunt visele.Lumina-i duşmanul.Întunericul prieten.Florile-s amintiri.Frunzele viitor.Începutul sfârşit.Sfârşitul,începutul unui jalnic sfârşit.Trandafirii-cântece tăcute ale unui zgomot surd...

vineri, 23 septembrie 2011

Lasă-mă!



Dă-mi pace!Nu e locul tău aici!Hârtiile astea împrăştiate,cărţile, muzica nebună ce urlă liniştită în difuzoare...E rece aici şi miroase a sânge!Un parfum mizerabil,infect!Otravă...

marți, 13 septembrie 2011

Bleeding love


O umbră transformată într-un dulce surâs,stins de o lacrimă rece.Un sărut strâmb,cu gust sărat în colţul gurii,ce poartă pe buzele-i crăpate un nume .Un pas nehotărât...Zâmbete şi multă toamnă!

luni, 12 septembrie 2011

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Fără viaţă



Ascult tăcerea-ţi istovitotoare...Prea mult.Mă doare tot corpul.Dacă mi-ai prinde de mâini şi de picioare sfori aş fi precum o marionetă.Şi nu mi-ai mânui doar fizicul ci şi psihicul,sufletul,interiorul.Totul ar fi sub stăpânierea ta,maestre păpuşar!În închipuirile mele eşti un copil luminos,cu ochi de cer şi părul ca smoala încinsă a Infernului.Au încercat să te descopere băiete,au făcut presupuneri peste presupuneri,ţi-au întins capcane şi au crezut că ai căzut în una dintre acele rele.Dar tu,prea înţelept pentru toţi aceşti clovni cu chip satanic,i-ai înşelat.De fapt nu tu!Ci ei!Ei s-au păcălit!
                Te joci cu trupul meu de lemn fără milă!Ş totuşi nu simt nimic...Poţi să faci lucrul ăsta la infinit.Nu mă va durea,nu-mi va plăcea,nu-mi va trezi nicio amintire...Sunt fără viaţă...


                Joc după cum îmi cânţi stăpâne...şi se poate numi teatru?!Răspunde,cârmuitor al orizonturilor mele!

vineri, 9 septembrie 2011

Moartea Lebedei-Ion Grecea

"[...],duminica trecută,aici,ţi-am spus că locul acesta,al nostru şi numai al nostru,intim şi fermecător,lângă salcia asta,aduce aidoma cu scena ce mi-a fost pregătită pentru debutul meu cu Moartea lebedei.Salcia,lacul,zarea albastră...Ştii ce mi-am dorit eu,[...]?Să vin dansând către tine în acel pas seul,primele secvenţe din Moartea Lebedei.Nu ştiu dacă aş mai fi putut merge în poante,să fac releve-ul corect,dar aş fi încercat după atâţia ani[...]să-mi împlinesc un vis,acela de balerină.Nu nu te întrista,dragul meu!Uite mă vezi?                                            [...]se ridică,încercă un releve,deodată glezna îi fu săgetată de o durere ascuţită,dar n-o luă în seamă şi ieşind de sub cortina salciei,în ameţeala febrei şi a deznădejdei porni în acel pas seul,cu braţele-i întinse,unduindu-le uşor ca aripile unei păsări în zbor,zâmbind trist,amar cu părul negru[...],cu ochii ei mari[...] privind parcă peste lume.                                                                                                              
          Vârful piciorului atinse unda înfiorată a apei,apa îi cuprinse gleznele apoi genunchii..."
Probabil murise...

luni, 5 septembrie 2011

Păpuşa


Zace de mult într-o cutie prăfuită care stă aşezată pe şifonier.Îi e dor de copila aia nebună,vioaie care îi împărtăşea toate bucuriile şi nemulţumirile ei.Fata aceea e ocupată acum.Doiniţa e tristă.Poartă aceeaşi rochiţă ponosită,aceiaşi pantofiori şi aceeaşi pălăriuţă,ruptă,făcută praf.Mai are doar un ochi,un nasture ţinându-i loc celuilalt.Mare păcat.Acum nu mai are cine s-o ţină în braţe când e vreme rea şi tună şi fulgeră,nu mai are cine să-i spună povestea de noapte bună,nu mai are cine să-i vorbească.A şi uitat de când e pierdută în adâncul acelei cutii.Nu mai e nimeni alături de ea.
Păpuşica simte acum o zgâlţâială serioasă şi...din nou lumina.Bucuria îi inundă sufletul plastic şi un surâs trist îi înfloreşte pe buzele palide.Şi totuşi nu simte nimic.În sfârşit şi-a adus aminte de ea.Acea fericire artificială e de scurtă durată.Adolescenta a aruncat-o pe Doiniţa într-o sacoşă şi a plecat.Încotro?O mie de gânduri îi răscolesc mintea şi sufletul...Încearcă să strige dar îşi dă seama că nu a învăţat niciodată să vorbească,ar vrea să fugă dar îşi dă seama că nu are cum pentru că nici măcar nu ştie să meargă...Şi totul e pierdut.Devine gunoi şi un alt copil începe să se bucure de frumuseţea sa...

duminică, 4 septembrie 2011

În sfârşit toamnă...

Un fior dulce,un acord mut de chitară,o fâlfâire scurtă din aripi,parfum greu de tămâie,un amurg flămând,o amintire cu gust amar,un răsărit lacom,o lacrimă rece din cer,un nor de culoarea cărbunelui,o frunză îmbătrânită de timp,un ceai fierbinte cu mult rom,o bătaie înspăimântătoare a inimii,puţină ordine,multă linişte,niciun pic de zgomot,un joc  tainic de umbre,o stradă răvăşită de ploaie,mii de paşi risipiţi în zadar..E toamnă!

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte