Fără viaţă

Ascult tăcerea-ţi istovitotoare...Prea mult.Mă doare tot corpul.Dacă mi-ai prinde de mâini şi de picioare sfori aş fi precum o marionetă.Şi nu mi-ai mânui doar fizicul ci şi psihicul,sufletul,interiorul.Totul ar fi sub stăpânierea ta,maestre păpuşar!În închipuirile mele eşti un copil luminos,cu ochi de cer şi părul ca smoala încinsă a Infernului.Au încercat să te descopere băiete,au făcut presupuneri peste presupuneri,ţi-au întins capcane şi au crezut că ai căzut în una dintre acele rele.Dar tu,prea înţelept pentru toţi aceşti clovni cu chip satanic,i-ai înşelat.De fapt nu tu!Ci ei!Ei s-au păcălit!

                Te joci cu trupul meu de lemn fără milă!Ş totuşi nu simt nimic...Poţi să faci lucrul ăsta la infinit.Nu mă va durea,nu-mi va plăcea,nu-mi va trezi nicio amintire...Sunt fără viaţă...

                Joc după cum îmi cânţi stăpâne...şi se poate numi teatru?!Răspunde,cârmuitor al orizonturilor mele!