Mâinile-mi tremură.Ochii îmi ard.Gura mi-e vânătă.Privirea mi-e
palidă.Picioarele n-au putere.Capul
bubuie.Febra mă înăbuşă.Frigul mă înfioară.Atingerile mă dor.Paşiii-mi
sunt grei.Soarele mă întristează.Cerul mă îneacă.Fumul mă sufocă.Alcoolul mă
ameţeşte.Toamna mă îmbrăţişează.Septembrie mă adoră.Călăuze-mi sunt visele.Lumina-i
duşmanul.Întunericul prieten.Florile-s amintiri.Frunzele viitor.Începutul
sfârşit.Sfârşitul,începutul unui jalnic
sfârşit.Trandafirii-cântece tăcute ale unui zgomot surd...
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
duminică, 25 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu