" păpuşarului îi place să viseze"
hai tu, că eşti mai înaltă
ce vrei domnule, ce vrei?
nu te răţoi la mine
că-ţi dau două de nu te vezi.
fetiţo, să nu te mai văd la mine-n şanţ
să-i spui lu' mă-ta să nu te mai trimită
nu-ţi dau niciun ban
nu-mi bat eu capul cu tine.
pe aţă, pe aţă
pe muchie de cuţit
genunchii mei, ce vrei fato, mie nu-mi arde
de glume proaste
proastă eşti tu
stau pe marginea patului
cu ochii în tavan
o măsuţă în centrul salonului
pereţii înnegriţi de mucegai
medicul îmi atinge pielea
cu mâna lui siloasă dar Dumnezeule, atât de binefăcătoare
în două luni eşti vindecată
trec în zbor pescăruşii deasupra ferestrei
retezat de aripi
apa fierbe pe argaz de zece zile şi
casa noastră a luat foc
camera mea cu păpuşi de porţelan.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
aproape niciodată nu am înțeles ce scrii. dar mi-am imaginat multe scene citindu-te. și de multe ori, îmi place la nebunie chiar și ce nu înțeleg. :)
RăspundețiȘtergereNici eu nu prea inteleg ce scrii, insa mereu am placerea sa te vizitez si sa iti citesc gandurile si ideile ce iti vin din capusorul tau :)
RăspundețiȘtergere