„Iară eu,/plângând merg pe drum, /fără scăpare, grotesc, /cu tristeţe de Cyrano/ şi Quijote,/mântuitor” - Federico Garcia Lorca, „Cântec mic”Se întâmplă ceva.
Mereu, parcă în afară noastră,
parcă în afara existenței noastre-
Candid, ucigașul evreilor, ucigașul preoților
Cunigunda își plânge trupul siluit
în nemaipomenitul castel, în frumosul castel de pe ape
și ce ciudată căutare, ce fals proces de conștiință
dreptatea bătrânei e o premisă de la care poți
porni într-o savantă scriere despre viață.
E la mijloc, expresia unei revolte tacite, interioare
materializate într-o desăvârșită stăpânire
de femeie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu