eliberare:coborârea în iad

"ascultă-mă:nu există neoameni,e doar o lume!"

ai ros din mine lumina
ca un lup flămând.
am atins pământul cu fruntea
şi-am simţit poemul pescăruşilor
m-am făcut mică sub frunze şi-am
sâsâit neastâmpărul pietrelor
mi-au spus "nu există poeţi!există doar nearipi şi vis"
salvează-mi trupurile de câini şi viermi şi lumi
simple,salvează-mi jumătatea asta neterminată de umăr pe care
mi-am înălţat spatele şi întreaga fiinţă
scapă-mă de idealuri,
zaruri în forme arhaice
am dat norocul de trei ori peste cap
şi ai apărut:dintr-un şapte
în nouăsprezece
scapă-mă de virgule,ecuaţii şi
ţărmuri deformate
aş ţine în palmă paradisul
te-am ghicit într-o cană cu ceai
cu miere,lămâie şi mentă.