noduri

"Te strig adesea în mine ca să-ţi răspund în tine despre viaţa eternă..."

am clădit vieţi somnoroase
am jucat rău,pentru un bine universal
şi-am pierdut un război-la final uite,că n-am nimic
scriu urât.numai când încep un caiet cu notiţe noi literele se mai rotunjesc
aşa cum un pântec capătă forma unui ou în şapte,opt,chiar nouă luni de frică şi (ne)viaţă
apoi scriu împunsă ca de un ac ca la început,tare,tare urât.
mama mă observă din când în gând dar tace,nu îndrăzneşte să-mi clintească orizontul
mă vede mare,mare de tot
eu sunt mică şi resemnată în degetele mele fripte şi neîndemânatice.

mă gândesc:pentru fiecare maşină există
o "ieşire de salvare",un soi de trapă-scrie cu majuscule
"dar pentru suflet,cum se numesc urgenţele astea,salvările astea
dispariţii,exoduri,morţi,sinucideri....
cum mă,cum?"
şi vocea se stinge într-un sughiţ închis între fermoarele unor blugi sfâşiaţi
"ce e,ţi-e teamă de ce îmi stă în putinţă să fac?!"

vis-cobor în fugă scările,răsărit
aştept cu nerăbdare să ajung în stradă "te încumeţi?"
"dacă mi-e teamă pot să ţip?"
"cum să nu?!"
drum...
"îţi prieşte aerul rece?"
"bună dimineaţa!"
zâmbete,spate...
"da.."

dependenţă.
punct în doimi,motoare,pod.

[salutări din lumea urşilor adormiţi]