apoi

"îngroapă-te cu mine în sămânţă..."

ştiu şi acum.ţin minte că aveam două,trei pixuri verzi
pe măsuţă,în stânga mea:mutam cu grijă filele
şi însemnam inima cu degetele încurcate la spate în semn de minciună.
la sfârşit mai greşeam notele,dar se mai întâmplă,
apoi îl credeam în stare să se desfacă în jurul trupului meu,cu velele înălţându-se
din glezne până în creştetul pământului.apoi...
eram sigură,sigură că nodurile se vor desface prin mine
cum încălcam erele comediilor mici.

îşi caută în faptă,chipul său,chipul ei de fată rebelă şi modestă
fată isteaţă şi crescută crud într-o coajă putredă de castană.
fata plânge şi nu se găseşte.şi aleargă,aleargă,la un moment dat cade
şi un înger tămăduitor îi ridică respiraţia:"nu e loc pentru tine aici.trebuie să lupţi!"
şi fata luptă.se zbate.nimic.
-ai fost un înger rău!se aude printre sughiţuri
iar la celălalt capăt al firului,
Lucifer.

şi-n disperatele noastre căutări mor oameni
ei trec mai departe şi nu privesc înapoi.sunt fericiţi şi frumoşi...

vis:ideal,cruci fantastice,oameni,
pod,mare,sârmă,pian,Bach,mmm
mai bine Rose...

 [salutări din lumea urşilor adormiţi]