"în urma zilei de ieri,am rămas cu un gust amar şi cu o amintire urâtă.am plâns.voi,însă,veţi rămâne amintirea mea cea mai frumoasă...mulţumesc dragilor,pentru gândurile bune!"mi-e peste putinţă
să-mi fie sufletul manevrat ca o marionetă
n-am simţit nimic-nimicul ăsta mi-a contaminat
întreaga fiinţă a urlat sfâşiind moleculă şi atom
într-un pământ ameţit de mosc şi ciocolată amăruie
fronturi albastre şi necomune,
ştiţi voi,unui pinguin inima i-a îngheţat
când a plecat de acasă.
să joc simplele feţe ale universului
în comedia anilor o sută şapte zero trei,
fiţi fericiţi,cu mine aşa
eu mă simt sfârşită,urlau în mine tăceri
şi puncte suspendate între ceruri.
[salutări din lumea urşilor adormiţi]
Nu trebuia să plângi.Nimic nu trebuie să îţi strice ziua de naştere!
RăspundețiȘtergereOf..ce aiurea , sa plangi de ziua ta ,chiar imi pare sincer rau..
RăspundețiȘtergereDraguta poezie.
Cred ca este cel mai aiurea moment.
RăspundețiȘtergereImi pare atat de rau..Si daca as incepe sa dau sfaturi,sunt sigura ca nu vor ajuta cu nimic acum..
La multi ani :*.
Se intampla fara sa vrem ,din anuminte sau nu motive! Dar aceea zi asa cum a fost ,a fost a ta si nu trebuie sa o alungi!
RăspundețiȘtergereEu mereu am patit asta, pentru ca spre sfarsit aparea mereu ceva mai mare decat puteam eu suporta..
RăspundețiȘtergerePoeziile tale reusesc sa-mi accentueze melancolia din suflet.
RăspundețiȘtergereSuperb!Te pup dulce!:*:*:*
Uneori fara sa vrem se intampla asa, imi place cum te joci cu imaginile si reusesti sa faci ceva atat de minunat pt cititor.
RăspundețiȘtergere