vineri, 4 ianuarie 2013

aer

"Eu cânt şi nu mă opresc,să ştii, sunt doar jumăte de om..."-Vama,Cântec de găsit

mi-au lovit pieptul într-o încrucişare a braţelor
parc-ar fi desenat aerul
cu jocuri de oameni mari şi neînvăţaţi
suntem încă mici pentru gânduri mari,
atât de închişi în jumătatea noastră de pământ
că aşa ne-au învăţat cei mai mari
în frunte cu Dumnezeu
şi am despletit viaţa cea rea de mine
şi i-am dat elan,a ajuns la Luvru şi-acolo i-a păcălit
s-a făcut iepure şi a murit următoarea zi
atât de fricoasă a fost.
am încremenit imagine inversă
într-o oglindă cu susul în jos
gura de aer dintre mine şi ei...

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

8 comentarii:

  1. Uneori şi oamenii mari greşesc..

    RăspundețiȘtergere
  2. Cantatul mai alina,sau cel putin asa am eu impresia....

    RăspundețiȘtergere
  3. In primul rand , foarte frumos noul aspect al blog-ului , imi place la nebunie . Cat despre poezie..Hm , interesant :-? , ma intreb , de unde-ti vin ideile ? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. habar nu am!de fapt fiecare viaţă mă insipiră...

      Ștergere
  4. Aceasta gura de aer te diferentiaza de ei!

    RăspundețiȘtergere

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte