fum învăţând

" you know i'm no good" .

trăiam la parc, undeva aproape de centru.
- de la Boogie am învăţat cele mai trăsnet lucruri, pe cuvânt: cum e să chiuleşti de la chimie,
cum să împleteşti brăţările prieteniei,
cum să joci şotron pe faleză,
am învăţat să numără stelele, am învăţat de la Boogie cum e să am locul meu;
următoarea dimineaţă mi-am dat seama "că-s praf" şi că
nu-s mai departe de pumnii pe care i-aş fi mâncat de
la tata, dacă m-ar fi descoperit "însoţită de asemenea om" .

când eram copil obişnuiam s-o vâr în grabă pe Anuca -păpuşa de cârpă- la piept
şi să mă ascund fuguţa- fuguţa sub pat ori în dulapul din bucătărie (unde forfoteau gândacii)
ca nu cumva "să-mi primesc porţia" .
plecam pe furiş la pod
şi-l auzeam blestemând
parcă mândru de el şi de muşamaua
găurită din loc în loc, cu foc de ţigară.

în cele din urmă am rămas la pod
unde am iubit mai mult decât pe păpuşa cu inimă de cârpă,
cu suflet de porţelan.


ei mi-au vindecat genunchii şi obrajii
să ştiu cum e să nu mai doară
şuturile şi palmele de la parc.