luni şi trupul electric paginat în jurnalul cu accente vintage

" şi îngerii consumă darămite oamenii" ...

am rămas cu cerul pe genunchi
căutându-mi tâmplele nesfârşite
beam apă plată în metafore
din sticlele cu dopul albastru.

prietenie în septembrie cu praf de cretă
pe degete, desfăcând foile de castane pe treptele de la mansardă 
o parodie a genului rebrenian
cu Adam şi Eva 
acum 26 de minute
sau Julieta din Shakespeare pe covorul roşu
înconjurată de garda de corp.

nu mi-a luat mult timp 
să ştiu că e tipa din seara concertului
(purta la gât poemul cu sfinţi)
şi că-s foarte fericită aşa.

toate sucurile îţi dau premii
dar niciun suc nu te-nvaţă  
ştiinţele sufletului
(asta e o treabă discutabilă) .