
nu ştiu ce îmi e:
viaţă amestecată cu zahăr
dulce-amărui
un pic de pelin
ce sete.
deznodată de întreaga mea suferinţă
nu ştiu ce îmi e:
vreun soare amestecat cu gerul ăla de sfârşit de-nceput de
ianuarie.
galaxii nepurtate de ace şi nasturi
şi universuri tumefiante
mie mine în mine îmi e:haos.
trupuri cu viermi...
acest haos se numeste iubire! <3
RăspundețiȘtergereatat de minunat. :x
nu întotdeauna!
Ștergerete pup!
Da..viata dulce-amarui . Foarte frumos " trupuri cu viermi... " viermi in suflet .. pentru mine viermii din poezie sunt rautatile oamenilor..
RăspundețiȘtergereAi grija de tine ! :*
cam aşa ceva!
Ștergeremulţumesc mult!:)
Viata umana e haos pur...
RăspundețiȘtergereHuge hug!:*
aşa este!întotdeauna este aşa!
ȘtergereSuperb scrii..superb simti
RăspundețiȘtergeremulţumesc!
ȘtergereInsasi viata e un haos.
RăspundețiȘtergereO postare excelenta. Mi`a placut. :)
mulţumesc!
ȘtergereViata ,da...este chiar un haos :)
RăspundețiȘtergereda,da,da!ai mare dreptate!
ȘtergereFrumos ai spus! Stii sa te joci bine cu cuvintele :)
RăspundețiȘtergerete pup,
Liuba
multúmesc,te pup!
Ștergere