„Cine era Jean Valjean?Un monstru avortat care nu e de niciun folos tragediei,dar care aduce zilnic mari servici elocinţei judiciare...”Şi un om ca ăsta...etc.,etc.,deprins prin viaţa care a dus-o,să săvârşească fapte vinovate,fiind prea puţin îndreptat prin şederea lui la ocnă,aşa cum dovedeşte crima săvârşită asupra lui Petit-Gervais un om ca ăsta,prins pe şosea în flagrant delict de furt.,la câţiva paşi de zidul pe care-l sărise,ţinând încă în mână lucrul furat,tăgăduieşte flagrantul delict,furtul,escaladarea,tăgăduieşte totul,îşi tăgăduieşte până şi numele pe care-l poartă,îşi tăgăduieşte până şi identitatea.În afară de o sută de alte dovezi,asupra cărora numai stăruim patru martori l-au recunoscut:Javert,integrul inspector de poliţie Javert şi trei dintre foştii săi tovarăşi de ticăloşi,ocnaşii Brevet,Chenildieu, şi Cochepaille.Ce opune el acestor dovezi zdrobitoare?Tăgada.Câtă încăpăţânare!Sunteţi aici ca să faceţi dreptate,domnilor juraţi!””
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu