Pe atunci iubeam zăpada şi prindeam fluturi albi şi-aveam ochii naivi şi eram fericită.Nu ştiam că şi mama fusese copil şi că bunicii erau de fapt părinţii mamei.Ceream cu insistenţă "ceva bun" şi nu-mi era teamă să zâmbesc şi să râd.Credeam că am să rămân mereu la fel,că sunt făcută să rămân pentru totdeauna copil.Nu înţelegeam ce înseamnă "a creşte"şi doream să fie MAMA lângă mine.
Atunci iubeam soarele,iubeam apa,iubeam primăvara,iubeam începuturile noi...
Atunci aveam doar câţiva ani şi eram un copil...
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
marți, 21 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
copilarie...;x
RăspundețiȘtergere:)
Ștergeremereu vei fi un copil..in suflet...
RăspundețiȘtergeremereu...
ȘtergereTrebuie să ne păstrăm mereu această iubire şi curiozitate pentru a putea fi mereu copii, chiar dacă trebuie să ne maturizăm..
RăspundețiȘtergerestiu.numai prin ochii unui copil o sa intelegem lumea.
ȘtergereCopilăria e aparte, adolescenţa ne îndepărtează de tot ce înseamnă zâmbete şi inocenţă.
RăspundețiȘtergereAdevarat.
ȘtergereSi cred ca acum ai intelesc ce inseamna ''a creste''. Si motivul tuturor este timpul.
RăspundețiȘtergere