marți, 21 februarie 2012

Am fost un copil...

  Pe atunci iubeam zăpada şi prindeam fluturi albi şi-aveam ochii naivi şi eram fericită.Nu ştiam că şi mama fusese copil şi că bunicii erau de fapt părinţii mamei.Ceream cu insistenţă "ceva bun" şi nu-mi era teamă să zâmbesc şi să râd.Credeam că am să rămân mereu la fel,că sunt făcută să rămân pentru totdeauna copil.Nu înţelegeam ce înseamnă "a creşte"şi doream să fie MAMA lângă mine.
    Atunci iubeam soarele,iubeam apa,iubeam primăvara,iubeam începuturile noi...
Atunci aveam doar câţiva ani şi eram un copil...



9 comentarii:

  1. Trebuie să ne păstrăm mereu această iubire şi curiozitate pentru a putea fi mereu copii, chiar dacă trebuie să ne maturizăm..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stiu.numai prin ochii unui copil o sa intelegem lumea.

      Ștergere
  2. Copilăria e aparte, adolescenţa ne îndepărtează de tot ce înseamnă zâmbete şi inocenţă.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si cred ca acum ai intelesc ce inseamna ''a creste''. Si motivul tuturor este timpul.

    RăspundețiȘtergere

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte