ploile nu au fost niciodată mai frumoase
le-am cuprins cu braţele,
o singură dată
şi am devenit scrum.
arşiţa mă topea...
am devenit piatră.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumoasa poezia!
RăspundețiȘtergeremultumesc!
ȘtergereVersuri simple, dar frumoase.
RăspundețiȘtergereceva simplu,e nu intotdeauna,ceva de efect!
ȘtergereDeja mi-e dor de ploaie! :)
RăspundețiȘtergeresi mie!caldurile astea...
Ștergerefilosofie.
RăspundețiȘtergerevreau ploaie...
RăspundețiȘtergereiubesc sa citesc atunci cind ploua sau sa stau la fereastra sa vad picaturile ce se scurg...
xoxo
Liuba
iubesc mult ploaia.
Ștergerecat subinteles:) . felicitari
RăspundețiȘtergeremulţumesc!şi da.e mult mai mult decât o simplă scriere.:)
Ștergere