teatru

"Dulcele meu surâs, dulcele meu" .

Patru fără un sfert dragostea mea cum să te fac, cum să te. Mazilescu, Gog şi Magog, intru la trei prima piesă care se joacă, doar ştii că viaţa mea e scena, Pescăruşul cu Antoaneta Cojocaru, Betty aşa exerciții de improvizație nu interesează pe spectatorii care vin să vadă o piesă de Cehov, zicea cineva nimic spectaculos, comedianta, comedianta ce caut eu aici? altă piesă mişto.

scriere, scriitor

"E un joc egal de părinți, cu oameni ca voi, cu fetițe ca mine".

E un joc egal și nul. Gol, fad. Nerăbdare mea. Jumătate de drum l-am trecut prin tunel. Să dorm și parterul blocului să se prăbușească, iar eu, nespus de visătoare și de somnoroasă, să mă trezesc și să adorm din nou, într-un nesfârșit șir de blesteme. Asta e de fapt condiția jocului, i-am zis, asta e. Cedez insistențelor tale, demonule,  hai/ te rog mai mult. Trenul meu și uriașul oraș în care posibilitățile sunt într-un zero absolut.

toamna

"Imensul pustiu sufletesc, în care te-am primit cu toată căldura..."


Să îmi scrii cu voce tare. Ce ţi-aş putea scrie înapoi? Mi-s neputinţele depărtări de Dumnezeu. Îţi adormi trecerile prin mine. Te fac. Te. Spovedania surzilor. Lumină. Tu me manques. Baudelaire şi filmele pe care le vedem apoi, împreună. Cercul. Ursul doarme şi-a uitat de foame/ răsună ecoul unei copilării ratate în care mi-am purtat stângăciile în lanţuri. Exerciţiile, Cehia, cuburile, lego absolut şi discuţiile savante din Gara de Nord. Un vis, Doiniţa în puf parfumat. Bomboanele de ciocolată învelite în hârtie de ziar. Zvonuri.