"
prin palmele tale se crapă de ziuă"
doarme între perne
ca un veritabil câine de vânătoare
deranjat în somn de prada care nu a fost încă prinsă
"cum poţi să iubeşti un om pe care nu l-ai cunoscut niciodată?"
doarme în continuare şi în vis
un genunchi pe jumătate dezvelit
ioana nu mai are scăpare din stomacul lui Moby Dick
şi se roagă în lumina becului fals
"Iona,învaţă-mă ce să fac"
şi-n strigătul acela,Iona o ceartă
"tinereţe,nu trebuia să ieşi la pescuit nepregătită"
Iona plânge alături de Ioana cea nepricepută
"ai tăiat pâinea cu mâna pe dos,cum să nu te cert"
lasă că şi el a fost tănăr sau s-o fi născut bătrân în burta câinelui
o scoică şi jumătare
Ioana nu mai doarme de foarte mult acasă,munceşte şi nu face mofturi
pune pe masă doar omletă şi cu sferturi de obraz plânge în farfurie
dinţii i-au căzut de câţiva ani şi acum se pregăteşte să plece
la 6:35 ne vedem în oglindă
"noapte bună",i-am spus cu gura plină,în grabă
"să nu visezi urât"
Ioana e friptă în palmă
şi fruntea îi arde cumplit
drumul către ape
"nu nu,asta,nu îmi place şi nici măcar nu ştiu versurile"
"lasă că le ştiu eu şi e suficient"
"mmmnn,mnnn"
în stânga păpădiile
zâmbesc şi mă aşez.gânduri şi false prejudecăţi.aproape plânsă.îmi lipesc obrazul de perete.20:15.ei stau pe loc.eu stau cuminte.mi-e sete.şi pentru că mi-e sete vreau să merg la pânze.păşesc timid,în şoaptă.cer o cola pe caiet.super tipul care mă întâmpină de la intrare îmi spune că niciodată nu a mai auzit de Cola pe caiet.arată bine.
