"...mă temeam să nu-mi sfarme ceva fericirea."-Lev Tolstoi
un trup muribund a plecat în căutarea ta
priveşte-l,e nebun şi lacom,cu tălpile în sticlă
de atâţia pescăruşi găuri în palma stângă au crescut
febră şi friguri,a învăţat să ghicească lemnul şi pământul
pe care ferm,ai urcat în semicercuri strâmbe.
"mă mai fac bine?"îl întrebă pe medicul familiei
scund şi adunat sub mustaţa plină de sudoare
pe care întreaga copilărie l-a urât
"drăguţo,tu suferi de mare şi vise..."
ştia tânăra că în adevăr s-ar fi dorit departe,departe de tot
însă a negat cu drag şi fluturi jucând în burtă
în chingi,aşteptând dezlegarea
te urmăreşte printre draperiile negre
sufletul simplu în sens invers
împreună cu ea
alta-i nebună după tine
trup tatuat cu pisică la spate
în vise pe foi
la stânga,cafeaua amară.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce mult imi place de Tolstoi si acest gind e superb.
RăspundețiȘtergereCe fine te joci cu cuvintele, doar tu poti sa faci asta...
Pupici xxx
Sa fie iubire adevarata? Sau nebunia unei fete care nu a dorit decat sa iubesasca?
RăspundețiȘtergere