joi, 9 mai 2013

fiinţă

"...mă temeam să nu-mi sfarme ceva fericirea."-Lev Tolstoi

un trup muribund a plecat în căutarea ta
priveşte-l,e nebun şi lacom,cu tălpile în sticlă
de atâţia pescăruşi găuri în palma stângă au crescut
febră şi friguri,a învăţat să ghicească lemnul şi pământul
pe care ferm,ai urcat în semicercuri strâmbe.
"mă mai fac bine?"îl întrebă pe medicul familiei
scund şi adunat sub mustaţa plină de sudoare
pe care întreaga copilărie l-a urât
"drăguţo,tu suferi de mare şi vise..."
ştia tânăra că în adevăr s-ar fi dorit departe,departe de tot
însă a negat cu drag şi fluturi jucând în burtă

în chingi,aşteptând dezlegarea
te urmăreşte printre draperiile negre
sufletul simplu în sens invers
împreună cu ea
alta-i nebună după tine
trup tatuat cu pisică la spate
în vise pe foi
la stânga,cafeaua amară.

2 comentarii:

  1. Ce mult imi place de Tolstoi si acest gind e superb.
    Ce fine te joci cu cuvintele, doar tu poti sa faci asta...
    Pupici xxx

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa fie iubire adevarata? Sau nebunia unei fete care nu a dorit decat sa iubesasca?

    RăspundețiȘtergere

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte