oameni

"-tu ai fost vreodată la mare?
-nu,dar am visat că am fost!"

profesorul
"şi tu nu ne spui nimic azi,domnişoară?
aşa cum ştii tu să spui vorbe frumoase..."
las ochii în pământ
e vineri şi e aproape seară
bagajul nu e pregătit încă şi am să fiu plecată întreaga
săptămână,de luni până duminică
nu ştiu cum se întâmplă acestea toate
profesorul îmi mulţumeşte
în sfârşit mă întorc acasă-am dus dorul salcâmilor

muzicianul
cântă dumnezeieşte
şi-n nopţile cu teii înfloriţi până în oase
se lovesc trupurile pescăruşilor înnebuniţi
de ploile mohorâte,cât mai ai de gând să cânţi
despre oameni şi mare?

poetul
în biroul său de creaţie
stă pe gândurii
cu o mână-n obraz
"e rece,pofteşte domnul meu o cafea?"
se ridică solemn şi caută
în buzunar,cuvintele
fab.

uriaşul
tipic-crucile
mi-e dor să le mai văd
ignorant în sens invers
drumul către mare-cele nouăsprezece zile
frica mea de apă
cămaşa,dansul-don't cry
întregul univers-cu maci
şi stele albastre
ai râs.