trei nu e cifră magică. urbană.

" era în exuberanţă, în nerăbdare"...

după trei încercări ratate, mi-am permis ieri
libertatea de a sparge o pungă
(ciudăţenii de-ale adolescenţilor)
şapte şi nouăşpe
pe bulevard, înghesuită
de claxonul portocaliu al maşinilor de la centru
zgomot de-a dreptul sâcâitor
ca un uriaş prădător preistoric
sâcâitor, sâcâitor, sâcâitor.

pardesiul verde, aruncat pe spate
într-o seară de joi
cu accente geometrice perfecte
şapte şi nouăşpe.

cu gâtul rupt
inegal şi fantastic
"vrei şi tu?"
"nu, nu, mulţumesc",stânjenită oarecum
evanescenţă
"wake me up inside, wake me up inside
call my name and save me from the dark" .