"little girl, little girl, why are you crying? "
se face seară şi deasupra oraşului
e lumină caldă de început de toamnă:
stau picior peste picor şi aştept, parcă intenţionat (deloc adevărat şi profund)
scârţâitul lent şi dezihimbat al podelei.
se face frig şi-mi schimb trupul
zvelt şi sofisticat, matur- deşi încă
foarte, foarte crud.
lăsăm în urmă biserici
şi case cu mulţi copii,
acei copii- despre care se vorbeşte cu milă
la televizor.
da' nouă nu ne pasă- noi suntem
nebuni şi frumoşi
cu cerul adunat pe umeri.
sunt frumosă pe scaunul roşu
cu pântecul preţios şi cuminte
aşteptându-l pe cel mai frumos din
oraşul acesta.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
A venit?
RăspundețiȘtergereImbratisari senine! :)
nu.
Ștergereimbratisari cu drag. si tie!
Copil drag dragut scrii si cred ca frumosul va aparea cand nu te vei astepta :)
RăspundețiȘtergereSaptamina superba sa ai!!!
fiecare dintre noi este frumos in felul sau. :) frumoase cuvintele tale.
RăspundețiȘtergeremulte imbratisari iti trimit! :*
Very nice
RăspundețiȘtergere