" Nu mă înţelege greşit, domnişoară..."
să vii să mă vezi. să te furişezi lent. să-mi aduci flori. să fiu eu prada. să mi se facă frig. să mă ghemuiesc cu spatele spre geam. să-mi croşetezi pe muchia trupului poemele tale, să nu le uit niciodată. să-mi iei trupul în trupul tău. să pleci înaine să se facă lumină, să-mi atingi cu fruntea tâmplele. să fie poemele pretextul unei noi întâlniri. şi cântecul tău albastru.
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Suna frumos.
RăspundețiȘtergeresi mie imi place, foarte armonios suna!
RăspundețiȘtergere