"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
marți, 24 aprilie 2012
Exil
Pământul ar fi de culoarea castanelor dacă noi nu am mai respira.E minunat însă că trăim şi că ne simţim bătăile inimilor noastre galbene.Nu e bine dar noi nu vrem să respectăm regulile.Oricum am fost exilaţi de mult,de când încă nici nu ne născusem.E frumos,nu-i aşa?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Depinde cum privești tu acest frumos. Mie una mi se pare doar interesant, dar nu i-aș da o conotație mai extravagantă :)
RăspundețiȘtergere:)...nu-mi dau seama cum e frumosul meu in momentul asta.
ȘtergereL-ai descris mai sus, ar trebui să fie simplu :)
Ștergeresi acum vine un mare OF!!!!
ȘtergereSper că nu te-am supărat sau ceva :))
Ștergerenu,nu,nicidecum:)!
Ștergereexilul e terifiant, dar mai rau este sa nu-ti dai seama acest lucru...
RăspundețiȘtergereprobabil ca nu imi dau seama.si starea asta de inconstienta e minunata.
Ștergere