Poate că am să obosesc.Poate că nu am să mai scriu.Nici azi,nici
mâine,nici în altă zi.Şi atunci,care o să mai fie rostul meu în Univers?
Ascensorul începe să urce.Încet dar sigur.
Strâng tare din dinţi şi mă transform în castană.Fac semnul crucii şi devin stea de mare.
[of o dată,of de două ori,of de trei ori.]
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciodata nu trebuie sa ne oprim din scris. :)
RăspundețiȘtergeresi fara pic de insiparatie,eu tot am sa scriu!vorba'ceea:"pofta vine mancand!".poate inspiratia "inspiratia vine scriind."
Ștergere