...-...

Ştii,îmi pare rău EU!

Ieri,nu am fost singure,aşa cum am crezut!
Au fost martorii celor petrecute
şi ceasul atârnat pe perete şi cărţile
din bibliotecă
şi cănile în care bem ceaiul
şi ceştile de cafea.
Sper să nu fie dezvăluită taina noastră.
Gata,nu mai aduce vorba.
uită ce s-a întâmplat.
Până acum...
nu ştiam că ceştile,cărţile şi cănile
nu sunt mute şi surde.
[De acum o a să am mai mare grijă]



doar oglinda ar fi trebuit să ştie....şi noi.
nu-i nimic.oricum ele nu o să ne trădeze.