conștiințe.

„Iară eu,/plângând merg pe drum, /fără scăpare, grotesc, /cu tristeţe de Cyrano/ şi Quijote,/mântuitor” - Federico Garcia Lorca, „Cântec mic”

Se întâmplă ceva.
Mereu, parcă în afară noastră,
parcă în afara existenței noastre-
Candid, ucigașul evreilor, ucigașul preoților
Cunigunda își plânge trupul siluit
în nemaipomenitul castel, în frumosul castel de pe ape
și ce ciudată căutare, ce fals proces de conștiință
dreptatea bătrânei e o premisă de la care poți
porni într-o savantă scriere despre viață.
E la mijloc, expresia unei revolte tacite, interioare
materializate într-o desăvârșită stăpânire
de femeie.

după

„Ideal”

Hai iubireo, la scris cu tine. Adoarme-ți pielea de înger. Exploatează-ți nudul. Dumnezeiește. Cele mai proaste glume. Cafeaua de la ziare. Amintirile. Vagi. Orașul, de dinaitea și de după experiență. Sfințenie. Rațiune și pasiune. Veșnicul conflict. Căutare. „Pe-un picior de plai/Pe-o gură de Rai”.. Rai, hai, hai, rai, rai. Făuritor de vise. Joc. Sticlă în mărgele. Știința de a fi tu. Compromisuri. „Ce părere ai despre mine, lumino?” . Peren. Caduc. Narcis-paradisiac, hai tu, lumino, hai!

iunie, r

"Mă ucide. Poate din cauza asta e şi semizeu."

Nu poţi ucide până la jumătate. Ah, domnule artist, rezonăm în ale poeziei, în ale scrisului, în ale rock-ului. Ce se întâmplă, domnule artist? Ştiu, e înţelegerea asta mediocră dintre noi, acordul ăsta tacit, stabit încă de dinaintea facerii noastre. Poeto, naivo, ludo, pământeano, cuminteo, rebelo, răzvrătito, nonconformisto, umano, rebelo, copilo, prostuţo, suferindo, neînţeleapto, frumoaso, plânso, ziditoareo, meschino, mitocano, curveto, infinito, stupido, indolento, adulterino, timido, obraznico, leneşo, ludo, stângaceo, aiurito