Mă întreb ce va mai urma.Încă nu le ştiu pe toate.Aveam impresia că mă cunosc,şi că provocarea asta,reprezintă un ajutor în a-mi aduce aminte în fiecare secundă de cea care sunt de fapt.E adevărat.Nu m-am gândit niciodată că o dată ce m-am înţeles îmi voi pune noi semne de întrebare.Azi am vorbit despre suflet...au vorbit ceilalţi!Mie mi-a trebuit mult să conştientizez ce e sufletul...
Păi...nu e minte,nu are formă,nu e culoare.E ceva mai mult decât atât.Pentru mine...o ţesătură de sentimente ce se ascund temătoare şi stau cuminţi ca nu cumva,chiar ele însele să fie întrebate ce simt.
Dacă sufletul ar muri,am învinovăţi trupul de trădare...
[Nu,nu!Ceva nu e bine!]
Sufletul nu moare niciodată!
"Dacă sufletul ar muri,am învinovăţi trupul de trădare..." Genial!
RăspundețiȘtergeremultumesc!
Ștergereca bine zici... e genial scris... :x ma uimesti pe zi ce trece!
RăspundețiȘtergeremultumesc din nou Ioana,sunt coplesita!
ȘtergereNu moare, dar devine pustiu... stii dilema betivului? nu stie ce este mai gol: paharul... sau sufletul?
RăspundețiȘtergerecred ca aceeasi dilema o am si eu!:))
ȘtergereAtunci e cam rau... daca golesti paharul, trebuie sa il umpli si il golesti din nou... si daca il umpli, iar il golesti. Dar daca golesti sufletul... cu ce sa il mai umpli?
Ștergeregreu de spus.imi pun acum un nou semn de intrebare.:)).of!
ȘtergerePrea multe intrebari... umple un pahar, dar goleste-l alaturi de cineva. Si asa va veti umple sufletele cu o poveste frumoasa... sau doua sau cate vreti, atat timp cat pastrati decenta :)
Ștergere