Nu mai obosiţi întrebând de mine.
Acum,sincer,chiar nu am timp şi chef să răspund!
Sunt ocupată cu răsfoitul soarelui.
Eh,şi până la urmă,dacă m-aş transforma într-un cuvânt,ce v-ar păsa?
Încep să visez pescăruşi.
Nu e bine.Nu e bine deloc.
Şi până la urmă,ce vă pasă vouă de pescăruşii mei şi de câmpul meu cu maci?
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
joi, 22 martie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
hei! doar eu am campuri cu maci, da?
RăspundețiȘtergereE,uite că acum ai aflat că nu eşti singurul.Oricum,eu prefer să rămân pe câmpul meu cu maci.Pentru că al meu e mai frumos!:)
RăspundețiȘtergereintimitatile ne definesc. frumosi macii astia picati din soare.
RăspundețiȘtergereSunt insa multi curiosi care-si baga nasul unde nu trebuie.Eu pastrez distanta de multe ori in cazul acestor ppersoane.
Ștergere