marți, 5 martie 2013

(h)rană

"-Vreau să găsesc absolutul!"

"de ce mi-ai spus?"
"nu,n-am vrut,nu!dacă aş fi ştiut..."
aşa şi-au găsit întâmplare toate lucrurile de astăzi
la fel de simple:cum o mamă îşi trece palmele prin părul fiicei sale
aranjându-i zulufii,aşa am petrecut...simplu.
zmeul şi coridoarele acelea mici,Dumnezeule,ce putere fantastică
parcă zburam cântându-i poemele în burtă,în gând,în ochii aceia fabuloşi
şi parcă îmi întorceau stomacurile alandala
după cum se roteau în rânduri fluturii

aşa îl simt de la mari distanţe
declanşând cutremure şi cosmosuri uriaşe
în trupul din stânga bulevardului,septembrie.
sunt atât de dureroase tăcerile acestea,e ca şi cum
muşti dintr-un măr cu poftă şi rămâi în dinţii cei din faţă
cu senzaţia de platfus,ca în călcâie...
vremea căleşte sufletele,te lingi pe buze
cum fac bestiile când le scapă prada printre degete
amăgindu-se.

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

8 comentarii:

  1. din pacate toate trec odata si-odata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ştiu!fie că sunt lucruri frumoase sau lucruri urâte...

      Ștergere
  2. Toate trec, așa se spune; dar nimic nu trece fără să lase urme.

    RăspundețiȘtergere
  3. Absolutul este acolo unde foarte putini il cauta: inlauntrul lor !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da!Cu siguranţă.Absolutul fiecăruia depinde de fiinţa fiecăruia!

      Ștergere

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte