joi, 21 martie 2013

căutarea în pustiu-apă

"Am crezut că într-o zi,buzduganul va lovi în uşa mea şi-am să ies să te îmbrăţişez!"

căutătorii de comori se întrec în poeme ilare
se întrec cu ochi cercetători de animale sălbatice 
ca atunci când la grădiniţă ştiam sigur că pisicile şi câinii
sunt tare diferiţi de rechinii şi lupii legendari din cărţile cu poze
acum nu ştiu nimic.mi-e rău şi sete,groază şi zbor de fluture
merg şi îi arăt mamei ce am făcut.îmi schimbă sufletul purtat pe dos

îşi face de trei ori cruce şi îmi dă un brânci să fiu şi eu fată cum trebuie
ca acum ceva zile,când m-aş fi revoltat degrabă să-mi sucesc gâtul
să mă dau de nouăsprezece ori peste cap să îmi spună toţi "copilă frumoasă şi deşteaptă"
în adevăr chiar frumuseţea,chiar acele sclipiri şcolăreşti de fată moţată şi-au căutat loc 
la depărtare de mine.nimic nu a mai fost la fel...

îmi întindeam trupul în soare,într-o fizică simplă
imagindu-mă secole de-a rândul
primind fierul pe degete 
clişeul sau marea facere a Universului

eu m-aş dezgoli de umbre toată
ca să-mi ghiceşti partea de suflet a nefiinţei.

[salutări din lumea urşilor adormiţi]


10 comentarii:

  1. Nu am mai intalnit poezii ca ale tale, sunt minunate !

    Avem momente cand ne simtim "sufletul pe dos", sunt incluse in existenta noastra, pur si simplu. Cel mai bine e sa "te dai peste cap" cautandu-te pe tine in acelasi timp! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. O sa investim un ochi, un suflet pentru viitorea nemurire a mortii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce trăim aici pe pământ e o viaţă pregătitoare pentru o alta!

      Ștergere
  3. Imbratisarea aceea va fi primita cu singuranta!

    RăspundețiȘtergere

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte