cerceii,medalionul.

"Nu-i lapte-n frigider...Iar banii,ciorapii şi şapca ta, nu-s pe calorifer!"

îmi amintesc că în graba mea nebună de fată
am pierdut cerceii preferaţi şi am plâns câteva zile
ascultând sârmele şi foşnetul zmeului căţărat înăuntrul meu
surprinsesem pieptul cocorilor dezveliţi şi omul de pe marginea plajei,
personaj fantastic:omul plajă,mi-a şoptit cineva.
în închipuirile mele descopeream idealuri şi visele mici
împachetate în buzunare plastice deveneau utopii.
puteri,peste putinţele mele,încălcau legile simple ale neexistenţei.
copilul striga.şi mai strigă.nimeni nu îl aude.

-domnule T.,ce e fericirea noastră
vreau să spun,cum ştiu eu că sunt fericită?
domnul T. privea în afara mea în timp ce
eu ascultam cu atenţie,pasul şcolăresc şi lipsit de eleganţă
al tânărului S.

în adevăr nu plângeam pentru cerceii cu lacăte
ci pentru crucile fabuloase,ce-i încadrau gâtul perfect:de data asta
cu eleganţă.

[salutări din lumea urşilor adormiţi]