
Ţii un jurnal şi n-ai ce să scrii acolo.Nişte chestii foarte abstracte.Ai vrea să dansezi dar nu ştii cum,ai vrea să iubeşti dar nu ai pe cine,ai vrea să vorbeşti cu cineva dar nu ai ce spune.Mintea ta tânjeşte şi ea după ceva.Plângi fără motiv în timp ce ronţăi la un colţ de pâine ca şi cum ai roade mucava până ce maxilarul se încleştează.Eşti singur şi pieziş.Nedesluşit.Încordat şi neutru.Lipspit,naibii,acolo,de orice revoir,vorba lui Baudelaire.Gândind la viitorul autentic.O vraişte si-nante.
trist dar tare frumos felul in care te-ai jucat cu cuvintele
RăspundețiȘtergerenu m-am jucat eu asa de bine cu aceste cuvinte.am eztras fragmentul dintr-o carte.orcum,multumesc:)!
ȘtergereEu am 18 ani şi încă mă mai simt singură, însă vei cevdea vei găsi prieteni care îţi vor alunga singurătatea. NU trebuie să fie mulţi, dar buni! :)
RăspundețiȘtergereputini,da'buni!
ȘtergereDoamne cât de adevărat!
RăspundețiȘtergereAVarsta adolescentei ne da batai de cap!
ȘtergereDin pacate, asta se intampla si mai tarziu de 16 ani...
RăspundețiȘtergeresunt convinsa...intr-o mai mica ori mai mare masura!...
Ștergeredar de ce?...okay...nu vreau sa par rautacioasa, dar persoanele de genul tau se exileaza singure de realitate, si eu am fost asa;))
RăspundețiȘtergeree o generalitae.la un moment dat toti trecem prin asa ceva.
ȘtergereFragmentul ăsta e demn de tatuat pe un braţ, nu am cum să neg nimic, că prin asta trec şi eu.
RăspundețiȘtergere:)nu-i asa?!
Ștergere