”Nu fi ca toți, arată ce poți!”
Băi, mi-e dor de tine, i-am strigat! Și dinți, și semilună adormită, și biciclete râzând în seară și daimonul prin tunel în apelul de la 20:20. Semnalul stabil. Actul numirii este interzis păgânilor. Ai vrea să vii? Ai vrea să mergi, cine s-ar fi gândit că după un an, îmi ardeau vederea toți acei demoni? Fericitule, dragule, calmule,excesiv staticule... Zburătorule în mit! Vară și dragă îți sunt. Ca-n Coșbuc. Amărâți uneori, mai fericiți în altă zi! Tu, dureros de dulce...
Băi, mi-e dor de tine, i-am strigat! Daimonul a tăcut!
"Camera era toată plină de flori albe alese de Colin şi pe perna din patul desfăcut, era o petală de trandafir roşu. Mireasma florilor şi parfumul fetelor se contopeau, iar Chick se credea o albină într-un stup. În păr Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir stacojiu şi Chloe o camelie albă, mare. Ţinea în braţe un snop de crini şi lângă brăţara de aur albastru masiv îi strălucea o brăţară din frunze de iederă, noi şi proaspăt lăcuite."- Boris Vian, "Spuma zilelor"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu