marți, 8 ianuarie 2013

fix şapte,nu mă înţelegi

"în urma zilei de ieri,am rămas cu un gust amar şi cu o amintire urâtă.am plâns.voi,însă,veţi rămâne amintirea mea cea mai frumoasă...mulţumesc dragilor,pentru gândurile bune!"

mi-e peste putinţă
să-mi fie sufletul manevrat ca o marionetă
n-am simţit nimic-nimicul ăsta mi-a contaminat
întreaga fiinţă a urlat sfâşiind  moleculă şi atom
într-un pământ ameţit de mosc şi ciocolată amăruie
fronturi albastre şi necomune,
ştiţi voi,unui pinguin inima i-a îngheţat
când a plecat de acasă.
să joc simplele feţe ale universului
în comedia anilor o sută şapte zero trei,
fiţi fericiţi,cu mine aşa
eu mă simt sfârşită,urlau în mine tăceri
şi puncte suspendate între ceruri.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]


7 comentarii:

  1. Nu trebuia să plângi.Nimic nu trebuie să îţi strice ziua de naştere!

    RăspundețiȘtergere
  2. Of..ce aiurea , sa plangi de ziua ta ,chiar imi pare sincer rau..
    Draguta poezie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca este cel mai aiurea moment.
    Imi pare atat de rau..Si daca as incepe sa dau sfaturi,sunt sigura ca nu vor ajuta cu nimic acum..
    La multi ani :*.

    RăspundețiȘtergere
  4. Se intampla fara sa vrem ,din anuminte sau nu motive! Dar aceea zi asa cum a fost ,a fost a ta si nu trebuie sa o alungi!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu mereu am patit asta, pentru ca spre sfarsit aparea mereu ceva mai mare decat puteam eu suporta..

    RăspundețiȘtergere
  6. Poeziile tale reusesc sa-mi accentueze melancolia din suflet.
    Superb!Te pup dulce!:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  7. Uneori fara sa vrem se intampla asa, imi place cum te joci cu imaginile si reusesti sa faci ceva atat de minunat pt cititor.

    RăspundețiȘtergere

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte