un cuvânt despre

" ne dăm de două ori peste cap şi ne facem iar oameni" ...

1
i-am dat o palmă
şi-am primit două în loc.
prima de la ea, a doua tot de la ea
cele mai crunte au fost.

2
mi-am dat seama că pe lângă
faptul că e drăguţă
e şi foarte inteligentă
urăsc modul în care
privirea aceea cercetătoare
parcă spune
"ştiu eu ce se întâmplă cu tine".
(atunci trebuie să mă ascund sub bancă )
în mod teoretic.
practic, tot ea ştie cel mai bine.

3
îmi spune că-i place să ne vedem
şi că cele mai tari chiuluri
au fost cele din ora de muzică
când pleca la fast- food
şi făcea schimb de numere cu
....
( dar să nu-i spunem numele).

4
o dată pe zi o ţin la telefon cam trei sferturi de oră
până maică- sa e acasă.
max doarme şi se aprinde după coada căţelandrelor de la CFR.

5
îi fac în ciudă: cele mai frumoase răsărituri
din balcon de la mine
se văd.

6
e genul de tipă puternică
trebuie să-i faci faţă
ori te faci de râs, ori te face ea de plâns.
restul e doar o parte din
ceea ce
Maria înseamnă

fum învăţând

" you know i'm no good" .

trăiam la parc, undeva aproape de centru.
- de la Boogie am învăţat cele mai trăsnet lucruri, pe cuvânt: cum e să chiuleşti de la chimie,
cum să împleteşti brăţările prieteniei,
cum să joci şotron pe faleză,
am învăţat să numără stelele, am învăţat de la Boogie cum e să am locul meu;
următoarea dimineaţă mi-am dat seama "că-s praf" şi că
nu-s mai departe de pumnii pe care i-aş fi mâncat de
la tata, dacă m-ar fi descoperit "însoţită de asemenea om" .

când eram copil obişnuiam s-o vâr în grabă pe Anuca -păpuşa de cârpă- la piept
şi să mă ascund fuguţa- fuguţa sub pat ori în dulapul din bucătărie (unde forfoteau gândacii)
ca nu cumva "să-mi primesc porţia" .
plecam pe furiş la pod
şi-l auzeam blestemând
parcă mândru de el şi de muşamaua
găurită din loc în loc, cu foc de ţigară.

în cele din urmă am rămas la pod
unde am iubit mai mult decât pe păpuşa cu inimă de cârpă,
cu suflet de porţelan.


ei mi-au vindecat genunchii şi obrajii
să ştiu cum e să nu mai doară
şuturile şi palmele de la parc.

copilărie

"aceeaşi aplecare a trupului şi spaima de sărut, şi a te trezi din somn e-o fericire şi sâmbăta şi târgul Moşilor"...-  "Candori", Nina Cassian

- Pe furiş, pe furiş, hoţilor,
mama voastră de jiganii
cu cine v-o fi învăţat;
noi furam mere fericiţi cu dinţii stricaţi, şterpezindu-se
bătrânul ne blestema de părinţi, blestemat să-i fie sufletul.

Jucam şotron în faţa casei,
cu toţi ai străzi adunaţi:
-nea Ilie pozarul, nea Ilie pozarul
strigam prăfuiţi, cu degetele înnegrite
alergând ca apucaţi.

Împărţeam şi cotorul de pâine
şi vafele învechite cumpărate
de la "farmacie", numai să râdem cu gura până la urechi.

De Crăciun ne bucuram unii de alţii, cu câte o portocală
bomboane cu jeleuri
şi o carte de colorat.

Mama era
cea mai fericită
o cană cu ceai şi o
ţigară.

mamei.

nu cunosc
o femeie mai puternică
decât mama mea-
e un înger.

Cititorilor de blog

În lungul timp care a trecut,de când am început a scrie, mi-am dat seama că există oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată personal (mi-ar face mare plăcere) dar care îmi sunt mult mai dragi şi mai apropiaţi decât cei pe care îi văd sau îi ştiu zi de zi lângă mine.
Aşa încât scurt,vă mulţumesc vouă,dragi cititori şi scriitori de blog că-mi oferiţi,citindu-vă parte din mine şi parte din voi!Mulţumesc.

"vintigi" lulu

Lulu se grăbeşte.Niciodată nu s-a grăbit aşa.Nici în momentul în care am certat-o.Când ne-am certat pentru prima dată,ea a plâns şi eu i-am zis pe nume şi am îndemnat firea ei să nu mai plângă,că nu are de ce.Lulu nu e tristă.Azi.Radiază.E frumoasă şi iubeşte.Îi place Sarah.Ştie ea.Şi ştiu şi eu.Lulu e frumoasă mereu.Numai că eu trebuie să-i amintesc asta.Lulu e cu mine.Lulu e şi cu Maria.Lulu e şi cu Daniela.Lulu îl adoră pe Andrei,doar pentru că e Andrei.Şi pentru că întâia oară când l-a întâlnit,s-a gândit la mine.Lulu îmi e dragă.Şi e aproape prietena mea.Lulu spune că sunt din cărţi.Eh bine, acum Lulu află că ea din filmele de dragoste.Că aşa e Lulu.Lulu e fericită că e în septembrie.Lulu e minunată.Lulu e vintage.Lulu e sensibilă şi va vedea într-o zi Anglia.Lulu mi s-a lipit de suflet.Lulu e minunată!Lulu îşi doreşte muntele şi iubeşte ploaia.Lulu e printre cărţi şi iubeşte copiii.Lulu e din poeziile lui Blaga.Mă simt datoare faţă de Lulu.Lulu s-ar bucura să mă ştie cu Es.Eu m-aş bucura să o ştiu cu unul dintre a-uri.Dacă nu,măcar cu Andrei din reclama de la Coca-Cola.Aş vrea s-o ştiu pe Lulu cu un jurnal sub pernă.Lulu vrea să ningă.Eu nu.Lulu iubeşte ninsorile.Lulu va avea un copil.Sau mai mulţi!Şi o să fie frumoasă mamă.Minunată.Şi n-o să uite de nunta mea de vis.La care ea nu ar visa niciodată.Pentru că nunta ei,ea va fi din basme,protagonista care-l face pe Făt-Frumos să fie "oau"!Lulu va avea o casă frumoasă în care va mirosi a compot de vişine.Lulu şi casa englezească prea curată.În casă la Lulu se va fuma rar.Lulu e aproape sora mea!Lulu e Lulu.Lulu e Lulu.Draga de ea.

toate pânzele sus

zâmbesc şi mă aşez.gânduri şi false prejudecăţi.aproape plânsă.îmi lipesc obrazul de perete.20:15.ei stau pe loc.eu stau cuminte.mi-e sete.şi pentru că mi-e sete vreau să merg la pânze.păşesc timid,în şoaptă.cer o cola pe caiet.super tipul care mă întâmpină de la intrare îmi spune că niciodată nu a mai auzit de Cola pe caiet.arată bine.
-ei,lasă că auzi acum la mine...deci?
rămân goală de sete.mi-e frig!
e nouă seara.îmi continui drumul pe alee.bass-ul melodiei mă cheamă înapoi.îmi continui drumul.păsări şi fum.
-sweet child of mine

edenul sau după caz,dependenţa.

vis

piele

trepte

februarie

motor

pod

oraş

stradă

om

strigăt

lupă

umăr

zâmbet

haos

cămaşă

efect

pânză

teamă

chip

salcâm

fluture

zonă


atmosfere terestre,tineri în gol

redută

"greşesc,simulându-mă în boli de sticlă"

se crapă de ziuă şi aştept cu sufletul la gură
marile expoziţii de fluturi din stomacul zeului Ra.
revolta muritorilor a închinat un poem celor învăţaţi
călcând pe chipurile înţelepte ale fostelor noastre lumi
ştiam că vor face haz de necaz şi că
eu nu voi mai fi niciodată eu.
aveam nevoie atunci de o mângâiere,de o vorbă bună
de un cuvânt frumos,dar acelea n-au venit niciodată
bine- poate doar atunci când nu aveam nici un merit
şi ?erau toate greşite
ca în momentele când nerăbdător,aştepţi parcul de distracţii
unde urci repede în caracatiţă sau în balerină
şi mecanismul se strică
şi la 1907 km de pământ rămâi suspendat-bucuria se transformă în frică
şi "poc" eroule,bâlciul s-a terminat
ai căzut.

ce folos,că nimeni nu te caută,nimeni nu te strigă
şi bucuria ta,e acum teamă,teama bunilor tăi strămoşi-
de la pitagora la flaubert.

scoică în os de mamut
se poate,ce.

[salutări din lumea urşilor adormiţi] 

căutarea în pustiu-apă

"Am crezut că într-o zi,buzduganul va lovi în uşa mea şi-am să ies să te îmbrăţişez!"

căutătorii de comori se întrec în poeme ilare

se întrec cu ochi cercetători de animale sălbatice 

ca atunci când la grădiniţă ştiam sigur că pisicile şi câinii

sunt tare diferiţi de rechinii şi lupii legendari din cărţile cu poze

acum nu ştiu nimic.mi-e rău şi sete,groază şi zbor de fluture

merg şi îi arăt mamei ce am făcut.îmi schimbă sufletul purtat pe dos

îşi face de trei ori cruce şi îmi dă un brânci să fiu şi eu fată cum trebuie

ca acum ceva zile,când m-aş fi revoltat degrabă să-mi sucesc gâtul

să mă dau de nouăsprezece ori peste cap să îmi spună toţi "copilă frumoasă şi deşteaptă"

în adevăr chiar frumuseţea,chiar acele sclipiri şcolăreşti de fată moţată şi-au căutat loc 

la depărtare de mine.nimic nu a mai fost la fel...

îmi întindeam trupul în soare,într-o fizică simplă

imagindu-mă secole de-a rândul

primind fierul pe degete 

clişeul sau marea facere a Universului

eu m-aş dezgoli de umbre toată
ca să-mi ghiceşti partea de suflet a nefiinţei.

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

primăvară

"Acoperiţi-vă capetele,păcătoşilor!Aterizează îngerii..."


uite,în palmele mele s-au aşezat pescăruşii
dintr-o dată mi s-a făcut frig şi printre fluturii de martie
mi-au rânjit strâmb faptele bune şi faptele rele,nu ştiam omule
că tu erai câmpul meu de bătaie,
mi-a fost teamă să-ţi spun ce frumos îţi urcă umerii în vis.da,în visul meu cu bulevarde vechi
şi strada unde coboară pânzele şi motoarele
toate închise în mine
scăpătând pantofi de lac şi ziduri fabuloase
printre hainele zdrenţuite.stă un urs stă,stă-aşteptând
şi eu plec.frigiderele recită poeme cum o viaţă se deşteaptă printre cei vii
ca o revelaţie a marilor pasiuni.
ştiau că dorm şi mi-au spus pe nume
"tu nu te mişti de aici,cum noi nu îi mişcăm pe ai tăi"

era ceva firesc,lin în acele tăceri
cu toate că nu de puţine ori
îmi doream ca într-un univers inedit
să apară şi să îmi salveze gleznele
e timpul  lui Gatsby.

vis:..vamă
"da...acolo.
pânze şi fluturi.valuri,valuri
printre scoici şi ape marine-
sss... "

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

apoi

"îngroapă-te cu mine în sămânţă..."

ştiu şi acum.ţin minte că aveam două,trei pixuri verzi
pe măsuţă,în stânga mea:mutam cu grijă filele
şi însemnam inima cu degetele încurcate la spate în semn de minciună.
la sfârşit mai greşeam notele,dar se mai întâmplă,
apoi îl credeam în stare să se desfacă în jurul trupului meu,cu velele înălţându-se
din glezne până în creştetul pământului.apoi...
eram sigură,sigură că nodurile se vor desface prin mine
cum încălcam erele comediilor mici.

îşi caută în faptă,chipul său,chipul ei de fată rebelă şi modestă
fată isteaţă şi crescută crud într-o coajă putredă de castană.
fata plânge şi nu se găseşte.şi aleargă,aleargă,la un moment dat cade
şi un înger tămăduitor îi ridică respiraţia:"nu e loc pentru tine aici.trebuie să lupţi!"
şi fata luptă.se zbate.nimic.
-ai fost un înger rău!se aude printre sughiţuri
iar la celălalt capăt al firului,
Lucifer.

şi-n disperatele noastre căutări mor oameni
ei trec mai departe şi nu privesc înapoi.sunt fericiţi şi frumoşi...

vis:ideal,cruci fantastice,oameni,
pod,mare,sârmă,pian,Bach,mmm
mai bine Rose...

 [salutări din lumea urşilor adormiţi]

încă ceva

"-îţi aminteşi? 
-da, fireşte că n-am să uit..."

mă caut de piele
şi-n goana mea de boală
îmi întorc în stele ciorapii de mătasea broaştei
mă torc de durere,cum o mâţă îşi toarce coada în firul de iarbă
şi-i caut respiraţia titanică în obiceiuri devenite vicii(spirale în "x")
li se mai spune visuri sau moşii la ţărmul arborelui de cacuciuc.
ei se joacă.eu stau şi privesc,şi în joaca lor de tineri frumoşi
se prind în piept cu veşnicii şi constelaţii.eu merg.ei se joacă.
trec mai departe,ei străbat continente....
şi-n erele acneice şi posomorâte ale universului se nasc forţe vitale
de arsenic în băutura preferată,cafea,ceai ori gutui din compot.

geneticile ciclului de plastic
mi-au străbătut măruntaiele într-un foc aspru
cântărind întâi şi întâi cuibul cu bufniţe,cuibul cu şerpi,cuibul cu fluturi
şezând în mine,toate.

gatsby e parcă mai departe,
"hei,ce se întămplă?"
"cutremur de fluturi..."
"genunchi zdreliţi"

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

mama,stare de veghe.o hartă şi un suflet

 "când el te va mângâia lin..."

m-a prins mama sub uşă
desfăcându-mi cariile de maxilarul stâng al inimii,
mi-a descântat trupul de sticlă.
m-a găsit mama pe prag
adusă în spate de fluturi şi jazz newyorkez
ba nu,era un soi de folk-încurcat cu oceane rotunjite în pântec.
pe harta iubirii nu e scris "om bun","om rău" degrabă
os în coasta furnicilor,bufniţe citind poeme nocturne
ai deşteptat veşnicii în cochilii de melci,
pe care numai cu ochiul ascuns le zăreşti,
atât de neînsemnate şi cuminţi,zgâriate fin pe harta sufletului.
mi te-am imaginat în dreapta braţelor mele
povestindu-mi despre filmul de joi seara,
despre albine în coji de portocală şi visele de dinainte de tine.
ce putere fantastică în acel sfârşit de septembrie...

apa are un autobuz portocaliu
în întreaga sa existenţă de şoaptă şi neom.
ciudate contradicţii în
stare de veghe....

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

zâmbet.atât.vis şi încă ceva

"In another lïfe I would make you stay..."

zbat coatele ca o fiară capturându-şi bunul 

nicio legendă nu mi-a trecut tâmplele vreodată,

las între secole drum de-o sprânceană

nodul frunţii stă mic,aşteptându-şi dezlegările de negru şi ceaţă

poemul a sfâşiat pieptul,căscându-mi inimi şi alge

îmi creşteau în păr constelaţii şi nu mă gândeam ca eul meu
să-ntoarcă o monedă-n oglindă cu valoare de un surâs şi jumătate de piept
nu învaţă omul astfel de matematici în sălile prăfuite de examen,
ci pe o bancă,în parc,unde temător se ascunde să nu îl afle vreunul de-al şcolii.

mă întorc spre mine,după nouăsprezece minute de vis
cu un surâs sălbatic şi nefiresc în suflet,mustrându-mi în joacă sufletul
că am făcut aşa,deşi un rău nu-mi pare.
e şi ăsta un vis de-al meu.e visul...

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

în eros albastru

"refuz o viaţă de canar în colivie..."

fălcile s-au aprins într-un iris decupat
i-am aşezat plămânii pe fotoliu,
am închinat  în cinstea sa un poem
şi a zăcut nouăsprezece identităţi de fluture
călcâiul meu a deschis o rană
am urlat monştrii că s-a desfăcut de mine pumnul
şi-aş fi vrut să fiu rădăcină,trup mucegăit în trupul său
să pot muşca liniile dichisite ale diezului perfect
am scăpat cuvântul din palmă
în mine s-au rostogolit furtuni şi erosuri albastre
şi i-am scrântit surâs să-mi fie om la nevoie
a căscat spatele său perfect
în burtă de scoică mi-am închis tâmplele:au zvâcnit a pustiu.

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

14 octombrie,e un adevăr

"Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu,mamă!"-Iona,Marin Sorescu

şi-n disperatele noastre căutări mor oameni
să nu credeţi altfel,nimic mai mult
şcolarul şchiop nu s-a mai întors niciodată
în banca întâi de la fereastră şi nu de frica profesorului de arte,
de boală numai,că i-a răpus orizonturile-ca secerate de neputinţă
nimic nu a mai putut face şi nimeni nu i-a plâns crucea
au fost mulţi,dar niciunul aşa ca el,artist în toate nepântenele universului.

au trecut zile şi el a aşteptat cuminte să răspundă
dând răspunsurile corecte dar nimeni nu l-a văzut
şi Dumnezeu bun,l-a mai lăsat o zi pe pământ
acum neputincios,că nu-l ştia nimeni printre atâtea suflete
şi i-au spus acolo sus,că îngerii nu scriu teme
îi ajută doar pe copiii cuminţi
atunci,a aşteptat-o în faţa porţii şi i-a purtat paşii pe umeri
când ea a simţit că e sus şi îl priveşte dincolo de pleoape
nenoroc,aşa s-a numit.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]

cascadorie

"singurul zbor pe care-l cunosc în mine,este el.singura certitudine ce sălăşluieşte în mine este scrisul.eu altă raţiune nu ştiu,în mine să fie."


vâlvătaie şi os
cerbii s-au înnodat în ceruri diforme
să-mi scape piciorul de sub pământ
să nu îmi mănânce viermii sâmburele crescut în mine
finalul jocului:un chip distorsionat,
o soarbe din priviri şi creşte printre ciulini
şi forme rotunde şi-i cade dintele în semisoare
ca să-l facă frumos şi să nu doară niciodată scoarţa
acelui trup sălbatic,te temi de mine,eule?
stai cuminte că tu eşti cu mine,mereu
şi nu mă judeca.că aici îmi e viaţa toată,
nu te teme,am spus,printre lămpi,
fumuri şi pahare.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]

fix şapte,nu mă înţelegi

"în urma zilei de ieri,am rămas cu un gust amar şi cu o amintire urâtă.am plâns.voi,însă,veţi rămâne amintirea mea cea mai frumoasă...mulţumesc dragilor,pentru gândurile bune!"

mi-e peste putinţă
să-mi fie sufletul manevrat ca o marionetă
n-am simţit nimic-nimicul ăsta mi-a contaminat
întreaga fiinţă a urlat sfâşiind  moleculă şi atom
într-un pământ ameţit de mosc şi ciocolată amăruie
fronturi albastre şi necomune,
ştiţi voi,unui pinguin inima i-a îngheţat
când a plecat de acasă.
să joc simplele feţe ale universului
în comedia anilor o sută şapte zero trei,
fiţi fericiţi,cu mine aşa
eu mă simt sfârşită,urlau în mine tăceri
şi puncte suspendate între ceruri.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]

aşa simplu.nimic mai mult.

"dorinţe 2013:ochelari rotunzi,fericire,cărţi,gatsby,singură,şuviţe roşcate.de ce Dumnezeu nu ne-a lăsat pe pământ învăţaţi,crescuţi şi înţeleşi?"


compot,pere şi ceai
morişcă mi-au făcut visele
corbii agăţaţi
pe creanga duhovnicului meu,aici
unde îmi plângeam luminile şi-i zâmbeam
să tacă,că nu ştie nimic,
în fumuri şi note convexe aşa m-a învăţat
rebelă şi eliberată de mine
ca să nu-mi fie în şoarece mut sufletul
gâtuită în zei şi semicercuri ieftine
că am apus în soare şi crenguţe de brad
aşa să-mi fie
astăzi şi întotdeauna
că mâine nu-i azi,
ca să nu-mi fie trupul os de fluture,
amin.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]