ca un făcut.

"cuvântul meu nu e o amintire.e amintirea.cuvântul meu nu e amintirea.e certitudinea din care fiinţa mea a fost înălţată...nu mi-aş fi închipuit niciodată altceva.aş fi vrut să-mi ştie numele,că îl port aşa numai de cochilii şi nelumină."

şotie strâmbă ca să nu-mi leg mâinile cojoc la spate
că e mic gândul meu într-o lume uriaşă
"să nu-mi amintesc,"
am spus încet  "mă ajută Doamne"
că m-am simţit povarnică de mine în jos mi-am dus
braţele cu ace prinse în păr
ce e aia,mă?poţi să-mi spui tu mie pe nume?
a ştiut de atunci că asta sunt eu dar
nu a cunoscut mai departe
că aşa a fost dat a se-ntâmpla
să-mi amintesc castanele,bulevardul,soarele
drumul,paşii,urma...
şi au rămas litere aruncate la întâmplare,nimic mai mult
da mă,27,trei mesaje şi doar un gând
suspendată o parte din mine
 a rămas pe acelaşi drum...
septembrie,viu...
aceeaşi zi,într-o joi
puncte cu fluturi mai departe
mâini.

vis-trei puncte,după mare,oraş

"scaiule,ghimpe în coastă ce eşti..."

-vară pe sârme
aşa aş vrea
şi oraş,
da şi o stradă
cu nume frumos...
da' frumos de tot
-să plouă şi să uităm de
frunze să grăim
despre cărţi
şi să....
-să ne săreze
trupurile apa
şi să fie răcoare...
-să se audă din depărtări
păşeste cu atenţie, nu vrem sa cădem ,sub noi e prăpastia, e lumea cu vise spulberate...  
-să realizez că a fost 
doar un vis sub pătura roz.

mic orizont

"doar până la nori,doar..."

existenţă 
bătută în caramele şi "bomboane de pom"
o doză de vise la mijloc
şi orizonturile mele sunt gata
era să uit:"un pachet de aripi uşoare"
ca să nu-i uit sufletului jindul
şi trupul sălbatic e pierdut pe spate
cu ochii ţintind întotdeauna sus
prea departe de mâinile ghemuite la piept
simfonii albastre,o cămaşă,o jachetă
şi unul uriaş

este
la fel cum a fost
şi n-o să mai fie
punct.

d......e

"îl cunoşteam pe unul dintr-atâţia şi eram fericită.acum..."

am respirat coastele
şi întregul suflet în pumnul său
îngrămădit de soare.
tipul cu geaca din piele nu e niciodată atent
"e încă acolo"şi mi-e un dor...

i-am dat un alt nume
pe litere n-aş putea vreodată
să-l aleg de bobul rău
şi să-l ascund
în venele contaminate de...
"cum se numeşte aia?"

dialog

"nouăşpe.e şapte.da,da...şi e frig.măncăm pâine prăjită şi privim stelele.e şi asta o metaforă...Schweppes- cu un "s" lung!"

-unde te duci?
-să împletesc zăpezile!
-unde?!nu ce!eşti surdă?(râde)
-plec.când o să mă aştepţi şi o să se facă septembrie să nu te miri.
-linişte!încă unul a adormit!

alfabet

"era doar unul printre ceilalţi...şi se numea Fericire!"

să aşezăm într-o carte alfabetul mâinilor
mâini cuibărite la piept ,
sufocate de ger şi iască amară
să aşezăm într-o carte alfabetul buzelor
buze pestriţe trecute prin linii şi forme rotunde
linişte mi-a spus printre degete cu un mic
acord şi-a îmbrăţişat fiul
şi a alergat căutând hăurile fierbinţi a ceea ce
niciodată n-are să fie iad.
să aşezăm într-o carte alfabetul picioarelor
strivind stârvuri de fluturi şi oameni-cameleon.
alfabetul oamenilor:nu există pustiu.
există pustiu doar într-o lume fără sens.
păsări şi fum,oameni şi viermi
sunt ale mele toate

Blog of the year 2012

 Sunny Dayd mi-a făcut bucuria de a mă nominaliza la Blog of the year 2012.Nu pot decât să-i mulţumesc şi să fac la rândul meu câteva nominalizări.Deci,la treabă!

Aici sunt regulile:
“1. Selectează blogurile ce vor primi premiul Blogul Anului 2012.
2. Postează un articol în care nominalizezi blogurile respective (nu există un număr minim sau maxim admis) și acordă-le premiul.
3. Include un link către această pagină: ‘Blog of the Year 2012′ Award –http://thethoughtpalette.co.uk/our-awards/blog-of-the-year-2012-award/, menționînd regulile de față în postul tău – a nu se altera regulile sau banner-ul premiului!
4. Anunță autorul fiecărui blog căruia îi acorzi premiul și împarte regulile cu aceștia
5. Te poți alătura grupului Facebook creat pentru acest premiu – dă “like” pe pagina pe care o poți accesa aici (linkul de la punctul 5), putînd astfel să îți împarți blogul cu o audiență mai largă
6. Adaugă un link către blogul persoanei care ți-a înmînat premiul și încarcă banner-ul premiului pe blogul tău, continuînd colecționarea stelelor (maximul este de 6)”

Nominalizările sunt:

Raisa

Lxi

Roxy

Ascunsa

Gânduri de copilă

şi...

"vrei soare,soare îţi dau sau..."


caruselul a devenit utopie
liniile s-au desfăcut de itinerarul galaxiilor permanente
s-au lipit de irisul albastru ce-i cuprindea mijlocul
jocul a fost un mit despre copilăriile urşilor,
despre gândurile mele şi despre pietre cu aripi.
după ce a contaminat cu dragoste miile respiraţii
a fugit şi s-a ascuns orb sub pământ
s-a făcut fluture
ca să-i pot păşi pieptul.
cunosc e certitudinea unei figuri într-o sticlă care
îşi scrie puterea făcută cocoloş
de scrum şi fumuri aurii
ghemotoc ascuns în spatele oglinzilor de pe ziduri
aminteşte-mi de mine
cea mânjită de râsete cu mâinile pe afară şi
buzunare cu nod între ceruri
şi-atunci ,sunt singura care creşte fluturi?

linie şi infinit de complicat.

trup-păsări-fluturi-oameni-ceaţă-trepte-echilibru-apă-salcâm-poezie-zbor-eu-sâsâit-aripi-mama-linişte-a zbura-piatră-pisică-cuvânt-rock.sunt eu.nu alta decât mine...

a desenat cărări strâmbe
şi a cotropit minele meu cu soare crâncen
de abia a şaptea zi am ştiut că e viaţă.
m-au chinuit înăuntru săptămâni fabuloase
am simţit că puteam trece prin foc şi lumină
doar ca să mă salvez
am dat viaţă propriei mele vieţi
josnice, în litere în repetabilele mele universuri
am crescut oase şi cuvinte în pumni de omăt.
mi-aş prăbuşi jumătatea din mine de la 300 de metri
să fiu uitată apoi într-o pagină de ziar să mă aşeze ai mei într-o cutie
cu poza mea alături
piatra din piept a secat tot zbătându-se şi zbătându-se
om pe scări aleargă crucile conturate pe trupul scheletic
cântă despre cafele,ceaiuri şi gheaţă noaptea târziu:
e şi ăsta un "exerciţiu de echilibru"
târgul de vise e deschis
buzunare căţărătoare şi buzunare din carton.

nu ne-au întrecut.ne-au învăţat nimicul.

" am vorbit despre îngeri printre foi de ceaţă.îngeri metalici,îngeri cuminţi,îngeri frumoşi.unul ca tine se numea Gasby.şi a murit înntr-o zi,condamnat la iubire."

umbrela nu s-a deschis
gata de zbor?
elementul paranoia s-a rupt de mine
ameţind carsturi
metanoia a încălcat legile creştinilor mici
şi ne-a făcut simţitori în toate legile astea
căutătoare de viaţă.
şi nimeni după zile şi zile de neviaţă
nu m-a întrebat "fată frumoasă,unde ai fost atâta timp?"
căci eu sunt cu ei zi de zi şi niciodată acolo
da'nu frumoasă,că e prea mult!
of ,că iar m-am aruncat elegant printre cuvinte
ştiţi ce-mi doresc eu:să scriu,
să scriu  şi să fiu aproape de voi
cei care mă cunoaşteţi aşa
printre litere.
oare cum o fi el?
o fi bun şi cuminte şi incredibil
de inteligent:prototipul unui pampon răzleţ
legat de gândurile mel întortocheate.
sunt copleşită de limitele ireversibilului meu
eu,
gata.

eliberare:coborârea în iad

"ascultă-mă:nu există neoameni,e doar o lume!"

ai ros din mine lumina
ca un lup flămând.
am atins pământul cu fruntea
şi-am simţit poemul pescăruşilor
m-am făcut mică sub frunze şi-am
sâsâit neastâmpărul pietrelor
mi-au spus "nu există poeţi!există doar nearipi şi vis"
salvează-mi trupurile de câini şi viermi şi lumi
simple,salvează-mi jumătatea asta neterminată de umăr pe care
mi-am înălţat spatele şi întreaga fiinţă
scapă-mă de idealuri,
zaruri în forme arhaice
am dat norocul de trei ori peste cap
şi ai apărut:dintr-un şapte
în nouăsprezece
scapă-mă de virgule,ecuaţii şi
ţărmuri deformate
aş ţine în palmă paradisul
te-am ghicit într-o cană cu ceai
cu miere,lămâie şi mentă.

vis cu o cârtiţă

"îmi amintesc că am am plâns.visasem frumos:felinare şi tei,seminţe neoarbe şi cârtiţe surde.la o respiraţie de mine acel uriaş gatsby..."

naşte-mă printre maci
sâmbure de nefiinţă
crescut în palma fizică şi gravă a vreunui
plod descotorosit pe pământ într-un pustiu atât de nesigur
netrebnico,cârpeşte-mi pe trup timpurile veşnice
de la pitagora la einsten
coase-mi pe piept păsările
şi lasă-mi zborul viu,
fără conspiraţii fantastice.
ai aşezat pe umerii mei strâmbi
fluturii şi le-ai găsit adăpost
înăuntrul plămânilor cocoloşiţi de fum.

 filă:27 septembrie-
ilic croşetat,
cămaşă,
bulevard,soare,castane,
un ghiozdan albastru
a răspuns cu un zâmbet
şi o propoziţie cât se poate de simplă
printre bocanci,gânduri şi altele...

poem simplu de simplu

"es perfect şi euri complicate.generăm cosmosuri inegale..."

exişti?încă exişti între
furculiţe şi ascensoare simple
convex
acţiuni din cuburi
şi sfincşi
te zvârcoleşti -răzbind-viermi
uiţi că acei oameni...
nu te vor decât
desfăcut de suflet
şi omule,încă te zbaţi,rezişti
şi scuipi pământul din care
ţi-a fost plămădită coasta
poem pentru lumi cârne
după oameni,fluturi,zei şi viermi
dependenţe şi fumuri,iţe încurcate
prinţesa în bocanci vă salută
într-un zbor graţios
cu un prinţ elefant şi păsări albastre

dependenţa joacă pe sfori
mi-e somn în cel mai os al fiinţei mele
nu mă judecaţi
sssssssssssssss....

mentă,zahăr şi rock letal

"s-au strecurat pisicuţele în urechi,mustăcind despre pernuţele delicioase cu gust de pui şi peşte..."

handicapul unui super erou
nu contează
cu cratimă sau fără cratimă
fii blând
cu spatele meu
pe care cresc vise şi idealuri
gonesc în mine pustiuri complexe
de drag şi castane şi vin fiert
pe jumătate aşezat în oglindă
ilo tempore mort
neveşnic de conspiraţii cu melci
veşnicii contemporane
stau în genunchi vorbind despre cărţi
cântăm rugăciuni
ce suflete cuminţi!

fata,
fata cu fluturi din cărţi 
te adoră
în sferturi de secol
fata cu fluturi din cărţi...
cu sferturi de foi
parfumuri de portocali
şi luni până-n duminici târzii...

neexistenţă

Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!

Şi cu toate astea,exist!

anticalofilism

"am trecut peste mine şi e a doua oară...am strâns tare din dinţi şi am trecut mai departe!fir-ar!"

n-am de ce să nu
în oraşul cu salcâmi plouă întotdeauna
măzgălind esuri împodobite cu dinţi
şi linii strâmbe pe bulevardele triste.
zeci de genii
am clădit disperări şi pustiuri
am distrus n-am învăţat urme
arogante cu un vechi jurământ
îmi leg pământul de picioarele tale
şi alerg în jurul meu
turbată şi îngrozită de haosul ce sălăsluieşte în mine
ce doritor al binelui meu

o păpuşă mă căută
în basme
neştiind că o fiinţă fără respiraţie nu trebuie căutată
în cărţi.
fată,fată mă cheamă la tine
la tine în ceruri măreţe!

Anglia e acolo undeva,în sufletul surorilor Bronte!

exitus.pentru voi.

Am strâns din buze.N-am îndrăznit mai mult...
-e chiar atât de evident?
-da!mi-a răspuns fără nicio reţinere.

nu mă ucideţi
cu mâinile legate în leagăne de pelin.
nodul desfăcut îmi înghite lent ochiul
în mii de flori de măr încurcate
palmele mi se închid către piept
se întâmplă diezuri
şi poeme triste
cât bobul de orez
ascuns,lipit şi agăţat în mine
e visul  de care nu-mi pot desprinde aripile
e ca o boală.



Acum scriu tot eu însă alta decât în scrierile mele.Pentru voi,cei care mă citiţi:
Nu ştiu ce m-aş face.Scrisul e ca un drog,ceva fără de care nu pot să trăiesc.Dacă n-aş scrie tot ceea ce simt,mi-aş duce sufletul ca o povară,e ca şi cum aş fi silită să rămân singură şi parcă în afara mea.Mi-am dat seama că sunt EU cu adevărat, numai când aşez măcar două,trei fraze pe hârtie şi că cei ce mă cunosc, nu ştiu cu adevărat cine sunt eu.Uneori am impresia că mă las descoperită foarte uşor şi că de fapt singura care nu ştie cine sunt,sunt chiar eu.Dar eliberarea mea,e ceea ce se află aici,în fiecare gând al meu!Nu mă condamnaţi!Voi,cei care citiţi fiecare cuvânt al meu,îmi cunoaşteţi chiar de nu vă daţi seama şi mersul şi fiecare bătaie a inimii mele.Pentru că aici,sunt adevărată,sunt reală,sunt EU toată,asemenea unui lup singuratic!

mi-am spus.spusă rămâne

"mi-am dat seama că nu e furtuna.e ceaţa care îmi apasă fruntea întreaga dimineaţă şi care mă face să respir frunze zdrelite şi să zdrobesc trăsnete cu migdale şi irişi."

ce noiembrie destrăbălat
cu fructe pe jumătate înflorite
ce soare cuminte
mi-am spus:nu mi-e dor
şi îmi pare că ştiu ce n-ar trebuie vreodată aflat
de ochiul şi gândul şi sufletul meu
descalţă-mă de câmpul cu maci
de mine toată în zeci de trupuri
entităţi şi fiinţe în cărţi de poveşti
basme îmi şopteşti la ureche
ce zâmbet fricos.

ce noiembrie destrăbălat
printre dinţi mă socoţi nemărginită
cusută pe-un deget cu alge
şi scoici.

ce tânăr fantastic
mi-am spus.

jertfă

"Fiecare lovitură mă înalţă.Limita mea nu e cerul,e universul... "

nu ştiu ce îmi e:
viaţă amestecată cu zahăr
dulce-amărui
un pic de pelin
ce sete.
deznodată de întreaga mea suferinţă
nu ştiu ce îmi e:
vreun soare amestecat cu gerul ăla de sfârşit de-nceput de
ianuarie.
galaxii nepurtate de ace şi nasturi
şi universuri tumefiante
mie mine în mine îmi e:haos.
trupuri cu viermi...

explicaţie

Nu mă întrebaţi de ce pentru că pur şi simplu n-aş şti să răspund.M-aş bâlbâi ore întregi,mi-aş ţine mâinile pe obraji,mi-aş frământa gândurile...Degeaba!Asta simt şi nimic mai mult.Sunt sigură  că nu există explicaţie şi că e doar lupta ce se dă în mine.Nimic mai mult,nimic mai mult,nimic mai mult.

Alerg
 Alerg
    Alerg
         Alerg
                 Alerg. ...




"e acel ceva care nu face parte din mine dar care îşi aşază mâna pe fruntea mea şi repetă obsedant un cuvânt pe care-l va regăsi peste ani,tatuat în palma mea.noiembrie,noiembrie cântec de leagăn şi dor..."




Nu e o explicaţie!E o certitudine...Sămânţa de fluture care-şi face loc în stomacul meu...

pe plus tot înainte

"voi chiar vă aşteptaţi la vreo prinţesă în bocanci?copacul acela,chel de frunze îmi va fi de acum înainte duhovnic. "

în vitrina albastră
a înghesuit bunica ca pe bibelouri
toate galaxiile cancerigene de la
Aristofan până la Andrieş
şi înapoi.
n-am întrebat-o niciodată
dacă a fost  tânără cu pielea albă s-au
cum l-a cucerit pe bunicul
la horă în sat.
aş vrea când cresc să port pe chip
acea frumuseţe arhaică şi să
cânt "omule,omule"
poeme cu sfincşi.
cine cântă de fapt toate poeziile?
cine cântă de fapt toată cetatea
străjuită de balauri şi zmei?

svp-un geamăn la pătrat

Atavism.Un bătrân moare la celălalt capăt al lumii.În alt colţ de pământ un băiat se îndrăgosteşte.Acolo unde se întâlnesc gerurile cele mai mari,un urs polar caută prada(o focă se ascunde).Pe trecerea de pietoni,într-un oraş anonim,o femeie însărcinată este lovită în plin de o maşină.Un om pleacă de acasă doar cu un leu un buzunar şi nu-l ştie nimeni.O tânără se pregăteşte pentru admiterea la facultatea deşi nu e nici măcar în clasa a 12.O familie îşi conduce fiul către cimitir.N-a ascultat şi a plătit cu viaţa.Cinci băieţi cântă unei fete "să creşti mare şi frumoasă"!Un bărbat şi o femeie pleacă în vacanţă,alţi norocoşi se mută într-un apartament nou.Îmi zbat oasele să fie un cuvânt aşezat cum trebuie pe foaie şi râd când îmi amintesc cât de antipatică îmi e o profesoară.Nu sunt mulţumită cu mine şi totuşi sunt cum trebuie deşi uneori nu îmi face plăcere.Un tată semnează pentru viaţa fiului său şi pentru moartea soţiei sale...
Cum să mă dezbar de tine,himeră cu suflet omenesc?
El nu va exista niciodată.Lipit de pielea mea,se cere sufletul meu şi nu altul...










Would you like to be my November?

coridorul vis de şoapte

"Sunt cu tine ca fără de tine..."

Doamne,ce oameni şi ce ploi
e timpul acesta eliberator
de oameni şi cărţi albastre când
închisă în ochiul meu blând fumată până la epuizare
stau într-un colţ şi aştept
cu nerăbdare
ploile acelea mari cu nume de fete
tinere şi pline de viaţă.

ce simple sunt vocile astea:atât de line
cu creioane şi funcţii exponenţiale
ne mai cerem un cuvânt potrivit
cerşind printre bănci pe scaune
mai mici decât sufletul nostru
puţină atenţia din partea celui care stă cu
faţa spre tablă.

nicio parte nu se potriveşte cu trupul meu!
ce legătură au toate?
e timpul meu, născut dintr-o coajă de nucă.

oglindă,oglinjoară:reversul fiinţei

"Ce face el aici?I-o fi plăcând?S-o fi gândit să placă?"



Don't speak
am rămas
tuse usturătoare şi seacă
închisă în paltonul gri
nu sunt Baudelaire cu florile răului
nici Bacovia să mă fi scris
pe mormânt.eşti rău!
unul dintre verosimilele visuri
greu şi la fel de fiecare dată diferit.

nu ţi-e scârbă de tine,întotdeauna
cu acelaşi drum repetat mereu între
7:30 şi 15:45...
nu ţi-e silă de tine,mereu aceeaşi
fără de nicio realizare?!

atât pentru azi

Slăbiciune-cuvântul tău şi ce mică îmi simt respiraţia învelită în trupul ăsta atât de sălbatic.Amin pentru atât.Sufletul meu se închide încet,încet în mine...

ce.

"sunt prea departe de mine,de cea care îmi doresc cu adevărat să fiu."

fiecare mijloc este ca o întoarcere în timp.luăm naştere din coastă în coastă şi mintea fiecăruia dintre noi apare cea dintâi.apoi  ne sunt modelate picioarele şi oasele din piept până în creştetul capului.ce minune că suntem oameni!
am spus:sunt prea mică pentru visurile mele.nu de puţine ori mi-am dat seama că cea din oglindă e diferită cu totul de cea din faţa oglinzii...ce minune să exişti ca propriul meu orizont.ajung în grabă acasă şi deschid cutiuţa plină cu temeri:entităţi cu aripi şi soare în octombrie plin.mă simt atât de înghesuită sub fruntea mea simplă şi ameţită de fumuri albastre.ah!am uitat cine sunt!
hei,tu!cine eşti...mi-am găsit adăpost în culcuşul mijlocit de îndoieli!ce...simple sunt gândurile cu aripi şi zboruri îndrăzneţe!
mamă,vino acasă mai repede!

"mi-am dat seama că există un timp când Moş Crăciun moare şi se naşte într-o altă viaţă.fiecare om îl ucide pe omul ăsta frumos şi veşnic şi-atât de pierdut în Polul său Nord."

basni

 "cele două cruci sunt fantastice..."
sufletul ăsta cuminte va avea întotdeauna acelaşi vis.vis cu înger şi maci.va tremura din toate încheieturile când respiraţiile îi vor încurca umerii şi fluturii se vor aşeza sub talpa piciorului.o să se întrebe curios de ce întreaga sa fiinţă e tulburată de apariţia acestui uriaş.şi de fiecare dată când o să-i simtă pasul arogant...va muri pentru 19 secunde şi se va naşte  într-o altă dimensiune:cu lanţuri şi bocanci...

zvâr:din seria celor două respiraţii

Mi-e nu ştiu ce,mi-e nu ştiu cum!Mi-e înăuntrul meu de tine...

pisica mănâncă ciocolată
zgâtie de fată cu gât de oţel
rămâi întotdeauna un gând
tu,tu,tu
eşti departe şi
m-au întrebat
şi a mai zis ceva
nu,nu nimic
se zvârcolesc irişii în orbite
i-ai tulburat
omule
aceeaşi prezenţă mitică,fiinţa
ignorantă
dintre două respiraţii
răsfăţ distorsionat
în limita de cer şi de lume
cum să nu te cunosc,eu
fata cu fluturi din cărţi,
omule,omule!

omniscienţă
obsedant fruntea mea
colţul- şina de tren
urmă fadă
de idee şi cuvânt
l-am greşit pe Harap Alb...

tablou

"şi dacă nu e ceea ce îmi doresc cu adevărat?"

am învăţat să număr în palmă
fiecare bătaie a inimii,fiecare şoaptă
şi fiecare înghiţitură a sufletului:
toţi aceşti oameni,ignoranţi şi frumoşi
sunt ai mei,cu halbele pline cu bere,cu
ciuperci şi arici,
vise pe jumătate mi-au spulberat nopţile în
cunune de flori şi
camere negre şi disperate.

toate acestea pe limba mea se aşază
cu minciună şi
mă înclin în faţa uriaşilor
Doamne,de i-aş atinge mâna
ce oameni
aplaudaţi în sala imensă
cuvântul răsărit de pe buzele lor.
titani ai jocului de scenă...

portret colorat

"e încă acolo şi nu mă satur de privit.om de lut şi om de nimic..."

exersăm râsete
cu dinţii încleştaţi în buzunare
căutând sub manşetele sacoului
iscoditoarea identitate
a universului:
împrumutăm cosmosuri
şi
galaxii de pe scaunul roşu.
dacă e să se întâmple...sunt
încă aici: cu eşarfe albastre şi carouri verzi
teatrul ne-a învăţat să aplaudăm cruci.

october fellings

Un vânt a aruncat departe ploaia, a luat cu el cerul şi frunzele, lasând în spate doar copacii. Cred că am ajuns să cunosc prea bine toamna.

ai tatuat zăpezi şi piele moartă pe toamna
asta,şi-aşa zdruncinată de clopotul
zbârnâitor al acelor de ceas.
adormită pe genunchiul meu stâng
stă
civilazaţia Micenei
aşteptând prăbuşirea
zeilor,coasta mea stângă
pictată cu fluturi şi pene de
phoenix,fiinţă nemuritoare.

inspiraţie rotundă cu cercuri şi oameni
cu soare şi străzi obosite ...

5 nasturi şi o broască ţestoasă.

"Duplessis nu l-a vrut pe Dumas,Lennon poate nu şi-a dorit-o pe Yoko.Pygamlion a zămislit-o pe Galateea..."

aruncat pe podea

desfăcut de braţul meu meu permanent

stă inelul din care şarpele muşcă lacom 

pasăre tropicală.

esul consecvent

prins cu un ac 

se încolăceşte în mine

fiinţa cu nasturi în loc de fălci 

au crescut mărturii inspirate

de cântec cu  mozart

şi poeme 

cu baudelaire.

un trup pe jumătate de anotimp

aşteaptă la malul mării.

 

...2 înmulţit cu 1

"-Şi a mai spus ceva?

-Nu.A dat de înţeles că nu va fi nimic niciodată şi că mi-e dat să trăiesc o iluzie şi să ador un vis.Mi-am dat seama că fost doar un moment."

am chef să te scriu

poem cu soare şi climax

rotund

am chef să-ţi scriu gâtul cu un umăr şi jumătate

rămâi acelaşi pas arogant

figură care trecând prin mine creezi fluturi şi moarte vie

inimă poem

pentru cel din urmă cu două pagini

care mi-a simţit nefirescul

într-un timp mitic

vino şi îmi arată perechea aceea perfectă de ochi...care să-mi măsoare

rimele albe ce mă epuizează de inele

şi de care în molecula firească şi neîntrecută 

a cosmosului să se transforme într-o matematică

simplă:2 înmulţit cu 1.

viitorul într-o cutie

"secunda aceea s-a stins.timpul meu a murit demult..."


Imaginea din oglindă mă priveşte cochet.Imagine zbuciumată,cu trăsături schimonosindu-se pe ziduri.Îmi cunoaşte sufletul şi-mi ştie fiecare bătaie a inimii.Mi-a dat o palmă atunci când a trebuit,mi-a aşezat pe frunte prima iarnă şi primul viscol într-o zi a lui şapte.Mă îndreaptă în fiecare secundă spre moarte conturându-mi un traseu perfect,presărat cu multe piedici şi multe bucurii.Ştie că sunt specială şi mai ştie că de fiecare dată când nu mă aştept cineva îmi va face un rău pentru a fi mai bună mai târziu.
Şi eu ştiu, la fel ca şi ea...că într-o zi va părăsi trupul ăsta şi că de mine se va alege pământul din care cu durere mi s-a plămădit destinul.Ştiu că într-o zi nu va mai fi aici şi că va da socoteală acolo,undeva cu ochii deschişi în lumină.Eu am să am ochii închişi,într-un somn adânc şi poate că ei vor plânge pe pieptul nostru închis într-o cutie şi că ne vor întreba fără să aştepte răspuns de ce s-a întâmplat aşa,de ce a fost să fie aşa.Şi niciuna din noi nu o să mai dea socoteală chiar dacă ar vrea pentru că una va fi sus şi cealaltă jos.
N-am să mai simt aproape de mine nici frunza,nici pământul,nici lacrimile care vor curge.Şi din nou ea,desprinsă de mine,va alerga înspăimântată dar fericită totodată,căutând o persoană bună,care s-o înţeleagă şi s-o facă să simtă o atingere,un parfum.Dar ce păcat că nu va putea să se mai întâmple nimic...niciodată
Una va fi  trup,cealaltă suflet.2 imagini suprapuse perfect.În ziua aceea,care e departe acum...are să schimbe tot ceea ce eu am însemnat deja.

diez

"mă înspăimânt când atât de mică,îmi dau seama că acest gasby uriaş,va exista mereu în sufletul meu de culoarea pădurilor sălbatice şi-mi va părea rău în toamna aceea,că n-am avut curajul să-i ating măreţia...ce tânăr fantastic!mi-am spus privindu-l."

e joc.
geneză suspendată pe sârme
agăţată firesc de-un septembrie
efemer ori de-o toamnă vremelnică.
povară obrajilor mei
şi al zâmbetului nesigur înghiţit cu toată gura
de gândul meu încă necopt.

"te repeţi identic,în scurte intervale de timp.coastă de virgule periodice şi bemoluri care nu vor anula nicicând acel efect...efectul hipnoză."

mac.

te-am vrut în universul meu îngust
de constelaţii strâmbe şi poeme pe jumătate.
mi-ai aşezat pasul pe umărul tău
şi-atât de mică
şi-atât de neînsemnată m-am simţit.

eşti "esul"care aduce ploaia
şi adună câmpul cu maci
să fie tot,al meu şi numai al meu.

de

mă desfac de sufletul meu

cum şi-ar porni zborul spre pământ o frunză,
într-o moartea lentă şi continuă.
mi-e sete de ochiul tău blând.

aş atinge iar şi iar
vibraţia mărginită
dublată de fruntea mea monotonă:
conspiraţie de reptile şi maci
de urşi...şi nopţi pe jumătate
de inimi şi sori albaştri
de oameni sălbatici şi ape tulburi.
mi-e sete...
trecută prin pieptul meu fad
e tatuată
amintirea
întotdeauna a aceluiaşi OM
OM de lut şi OM de nimic
care s-a lipit atât de cuminte de sufletul meu
suflet de care mă desfac
uşor...uşor.

de-a v-ati ascuns

Te-am păstrat hoţeşte în gând tot timpul meu însă deschid amintirea ta numai noaptea.Ca nu cumva să te fure alt gând,altă şoaptă,alt vis...

ne pierdem
unul de celălalt
plouă răsturnat şi ne căutăm
şi numărăm secunda de viaţă
pe-ntrecute ajungem să-ngheţăm
în stomacul mic şi înghesuit al unei nuci
amestecat în pumnul meu greu
nu ştiu dacă eşti viaţa,norocul,destinul...
sunt scrisă pe drum
ca să mă poţi cunoaşte mai bine.

răzvrătire

Deschizi o cutie cu nasturi şi o mie de vibraţii nedesluşite se zbat în tine,aşa cum stau închise într-o umbrelă lacrimile mele.

eşti un pic mai frig
decât bobul de strugure.
ştii doar că fiinţa din mine...
fiinţa din trupul ăsta cu trăsături sălbatice
şi-ar smulge violent inima
să ţi-o aşeze pe piept
ca mai apoi
să pot merge cu spatele spre tine,
să te-ajung pentru că...
trebuie să m-alinţi răzvrătit
pe-un pian
ori c-o chitară pe braţe...

Sunt fata cu fluturi din cărţi...

cules din palmele mele

"povestim visele.lăsăm idealurile deoparte şi ne facem mici,cât să ne acopere o frunză.te ştiu.eşti acea siluetă care priveşte întotdeauna cu obrăznicie pământul.renegi tot ceea ce face parte din tine şi convingerea ta este că tu....eşti învingătorul. dar te-ai gândit,câte bătălii se dau înăutrul tău? tu...eşti septembrie,eşti octombrie,eşti noiembrie..."

mi-e dor.însă doar uneori.am păstrat o amintire a vechiului tu.dar TU acela te-ai transformat.şi nu mai ştiu exact ce se întâmplă cu mine.încerc să găsesc definiţia a ceea ce am plăsmuit în sufletul meu:imaginea unui rebel arogant.scotocesc mai bine şi gândesc că nimic nu e mai frumos decât ceea ce se întâmplă în secunda asta atât de nesigură.trăim incert.te descopăr încetul cu încetul şi...îmi dau seama că existenţa ta mă oboseşte şi amintirea mă urmăreşte obsedant.
eşti cules din palmele mele,orb şi mut.-florile de cireş- îmi sărută clavicula...mă risipesc ca un fum prin mine însămi.cine eşti tu,până la urmă?!

lepidopter.

râzi cu dinţi
până îţi vor cădea ochii
creezi nemurirea
îngrămădit timpuriu
într-un boboc de trandafir.
uiţi mereu că ador crizantemele
presărate cu silaba
numelui tău vesel.

înglodat în orbite,
înăutrul pleoapelor
aşteaptă
universul meu mediocru.

miau,am murit

aşezi

portativul şi foile de castan

pe fotoliu

sub pătură zac stârvurile fluturilor.

transparent priveşti oglinda

şi chipul tău inert

schiţează linii

creţe pe frunte...

frunzele vii

îmi îmbracă 

inima scheletică
trăim incert
secunda zero
ne e fatală.
trupul meu e născut
din mine,septembrie.

orizont

"miroase bine a parfum scump,miroase a miere.pătrund în cameră mirosurile de zahăr ars,de alune prăjite,de mirodenii,de iasomie,de praf de de tămâie,de foc din cărbunii de lemn..."

ai frământat alt orizont,

aşa,

lipit de chipul meu

prin adierile de bambus

sub talpa  neîntreruptă

nemurirea mea

şi-a aşezat

mormânt

în văgăuna şarpelui.

am smuls lumina

şi orizontul marin

de pe spatele meu

au cules

boaba de strugure

şi-au supt însetaţi

şi ultima picătură de veşnicie.

îngesuit în mine

crescut trup

din gândul meu

e omul plămădit între

două respiraţii. .

...

Nu am scris niciodată crezând totuşi că o fac,nu am iubit niciodată crezând totuşi că iubesc,nu am făcut nimic altceva decât să aştept în faţa uşii închise.

punct

am cusut cuvântul pe buze
cu ace şi frământări
în aţe colorate şi albe.
am aşezat gândul în palmă
şi-am tatuat linia dintre orizonturi.

am sărutat pământul de sub pieptul furnicilor
şi-am ascultat freamătul melcilor.

între două respiraţii am cules
firul literelor
într-o primăvară
am citit pe degete
moarte.

(a)casă

"mi-ai tatuiat pe braţe zborul infinit al pescăruşilor şi dorul de acasă."

ah!
iar trebuie să cureţi petalele de pe retină.
-mânjeşti obrazul-
urmele au rămas în hol
te holbezi
au căzut cheile
aluneci
şi rămâi
cu gura căscată,
de leu.

e partea ta de om
-care moare în semicerc-
tabachera e încă pe masă
te aştepată.
în noaptea asta
iei cina în doi
TU şi cu TINE
cealaltă moarte a ta
se naşte în semicerc.

"pentru cei vii,care mor în fiecare minut să le fie chinul dintre zări mai dulce.ferestrele se izbesc de pereţii fără odaie.încă o zi cu nimic specială."

cifre

idealizăm adevărul
într-o singură palmă de cot.
...ceva îi lipseşte acestui septembrie
poate fineţea lui "i"
sau rigiditatea unui "es" perfect.
cu scrâşnet de os,te chem
la mine,al meu.
eşti sfertul  de carapace
şi jumătatea mea de om.

...să-ţi fie dorul din palme mai dor.

toamnă

Ultima toamnă
Hai, revino-i toamna iar,cu ploi şi soare!

eroare de cod.suflet.

"e lipsa unei idei concrete,bine definite.reprezintă amalgamul unor stări şi sentimente neînţelese în momentul de faţă.sunt confuză!le ştiu pe toate şi nu ştiu nimic.totuşi e bine.mă bucur de ceea ce sunt EU cu adevărat".

*
"eşti frumoasă!"
"eh,orice mamă ar spune asta despre copilul ei.adevărat!m-ai crescut palmă din palma ta.m-ai făcut mare,m-ai făcut om.mulţumesc!"

**
"ai ochii de păpuşă.ştiu!şi eu mai mint uneori.peste două nopţi e lună plină.nu vrei să m-asculţi?nu.mâine plouă toată ziua.umbrela e agăţată în cuier.când ai primul examen?în 2010.mi-ar plăcea să se întâmple iar.vedem un film?pisoiul a fugit de acasă.merge să-l căutăm?nu,acum e liber.peste şase zile e septembrie.ah,am uitat!mâine e ultima zi."

***
"ai cinci minute să-mi spui cine eşti.iartă-mă!aerul e îmbâcsit azi.dă-mi o lumânare.lumina e tare departe.ştii...nu mai face mutra asta.îţi plac oglinzile dar o să ajungi la nebuni.nu mă învăţa despre Dumnezeu.s-o fi săturând de atâtea greşeli.de ce?e uman.la mine în casă miroase mereu a var proaspăt.da!şi visez să am o bibliotecă.şi motanul?eh,nu ţi-am zis că e mort?altul nu-mi mai trebuie.ăştia de la trei au petrecere!ce-mi pasă mie?"

****

"ţi-e dor de ei?da.mult de tot!tot ce pot face e să-i văd!şi de abia aştept să mă încurc şi să vadă toţi.şi cu ăilalţi?păi nu ţi-am spus?i-am dat la o parte!nu erau ceea ce eu voiam.mi-e un dor...da'nici în ruptul capului nu recunosc.lasă,că trec toate.un an,doi şi gata cu ei.nu mai spune aşa,că-ţi pare rău.băi,nu e asta.mi-e frică..."

*****
"am greşit!nu...nu,e în regulă.nu e nici matematică,nici chimie.e literatură.mi-e sete.dă-mi creionul!l-am cumpărat pentru mine.tu n-ai ce scrie cu el.şi pixul?nici atât.e pixul lui...mâine e marţi.ce-i cu noi,muritoriii?nu suntem nici zei,nici profeţi!şi nostradamus?o paiaţă a timpului în care a trăit.câştigaţi şi anul ăsta?nu.de fapt ştiu.de abia aştept să plouă!"

*******
"cu noi cum rămâne?care noi,mă?ce,eşti nebună?da.câinele mă priveşte urât.l-am visat.trecea strada.avea ceva din aerul personajelor surorilor bronte.alea trei englezoaice?nu-s alea,m!.vezi cum vorbeşti!Anne,Charlotte şi Emily trebuie respectate.şi aşa n-au murit liniştite.hai!tu ştii,să-mi vorbeşti despre ceva?"

Epilog
aşază-mi pe frunte
măruntul fior al buzelor
şi uită 
că sunt
atât de firav plămădită
în partea de suflet 
a  neştiinţei.

"telefonul sună de câteva ore.de m-ar vedea în starea asta...sunt întinsă pe covor fără nicio putere.furia e cuibărită în sufletul meu,mascată de un zâmbet,închis între gurile avionului.sunt curioasă de reacţiile primului ce mă va descoperi.am să las imaginea din oglindă să vă vorbească.cu drag,sufletul lui C. ."

mefistofel

n-am ştiut
vreodată...
a-mi trece timpul
prin venele
încurcate.
goethe nu mi-a vrut numele
iar faust s-a dăruit
fiinţei-diavol.
în noaptea walpurgică
slăbiciunea mi-a ucis
sufletul.