
structură sufletească fragilă
noaptea trecută am adormit cu gândul la ştef
Dosa e demenţial,
mă trezesc, ţip în somn
manechinul cu buze plastice zâmbeşte
din vitrina boutiq-ului
(în sfârşit un om demn pe planeta asta,
fie el şi din plastic)
mâncăm pe fugă mandarine
le decojim cu vârful unghiilor
după patru după-amiaza cafeaua
are altă aromă
simt c-o să se întâmple cu mine ceva
pe la şaişpe ani am învăţat să merg pe tocuri
după o lună deprinderea asta era pierdută
şi aşa a rămas.
e cel mai mişto lucru să rămân trează după
miezul nopţii şi să privesc stelele-
stau cu trupul lipit de calorifer
mă doare burta de mor
seară de seară cobor în faţa blocului
(obicei prost)
unde babele îşi fac de trei ori cruce
discursul lui R.
e nebun de savuros.