Se afișează postările cu eticheta Din ce-am citit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Din ce-am citit. Afișați toate postările

vineri, 2 martie 2012

Singurătatea adolescenţei

    16 ani.Ai colegi noi,niciun prieten,niciun duşman,nicio fiinţă care să ţi se opună,care să te facă să fii şi în afara ta.Nu ştii ce e dragostea,dar te gândeşti mereu la asta.Eşti singură şi de o trufie înfiorătoare.N-ai nevoie de nimeni.Cum te priveşti în oglindă,seriozitatea ta te intimidează.O făptură inaccesibilă,rece.Stai între cărţi .Mama şi tata sunt ultimele persoane care ar putea să înţeleeagă ce se întâmplăcu tine.N-ai chef să vorbeşti cu ei.
    Ţii un jurnal şi n-ai ce să scrii acolo.Nişte chestii foarte abstracte.Ai vrea să dansezi dar nu ştii cum,ai vrea să iubeşti dar nu ai pe cine,ai vrea să vorbeşti cu cineva dar nu ai ce spune.Mintea ta tânjeşte şi ea după ceva.Plângi fără motiv în timp ce ronţăi la un colţ de pâine ca şi cum ai roade mucava până ce maxilarul se încleştează.Eşti singur şi pieziş.Nedesluşit.Încordat şi neutru.Lipspit,naibii,acolo,de orice revoir,vorba lui Baudelaire.Gândind la viitorul autentic.O vraişte si-nante.

vineri, 23 decembrie 2011

Candori

Încă mai plouă.O notă invers pe oglinda rigolei şi un timp mort ce mimează orele.Se lasă ceaţă şi vorbele de abia se mai aud.Inima foc!Dor...Scrâşnesc cuvintele pe hârtia colorată,absentă de litere.Cuvintele învaţă graiul viselor...
 -De ce e atât de frig?
-Pentru că ninge!
-Aaa!Deci de acum poate să vină şi Crăciunul?!













P.S.:Va urez numai cu gânduri bune de sărbători!O să ne auzim,sper eu,peste o săptămână!







sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Story


Traversă strada în fugă.Îşi numără paşii cu ochii în pământ.O picătură de apă,scuturată din copaci,îi căzu pe gât.O simţi ducându-se în jos,pe şira spinării,dându-i o senzaţie neplăcută,până se pierdu în talie,în căldura trupului ei.Obrazul său purta parfumul trandafirilor albi,iar ochii,înfierbântaţi dormeau sub atingerea genelor sale lungi.Îl văzu ca într-o imagine ştearsă şi micşorată.Era acelaşi.De ce venise din nou?Să-i facă viaţa un chin.Noaptea,frumoasă îşi cernea stelele,ca o ploaie caldă de vară.Luna palidă şi obosită arunca pe nări bruma,care aşezată pe crengile copacilor înfringura puţinele frunze,întârziate de noiembrie.Trebuia să vorbească.Dar cui?Unui străin?Îşi frământa mâinile fără să ştie de ce.În ultimii ani apariţia şi dispariţia lui îi deveniseră indifirente.Îi furase toată tinereţea.Acum,nimic nu mai conta...
-Ai venit?
-Nu se vede?
-Poţi pleca! Nu mai am nimic să-ţi ofer!
-Plec!
-Rămâi!
-Rămân!
-Pleacă!
-Rămân!




conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte