un cuvânt despre

" ne dăm de două ori peste cap şi ne facem iar oameni" ...

1
i-am dat o palmă
şi-am primit două în loc.
prima de la ea, a doua tot de la ea
cele mai crunte au fost.

2
mi-am dat seama că pe lângă
faptul că e drăguţă
e şi foarte inteligentă
urăsc modul în care
privirea aceea cercetătoare
parcă spune
"ştiu eu ce se întâmplă cu tine".
(atunci trebuie să mă ascund sub bancă )
în mod teoretic.
practic, tot ea ştie cel mai bine.

3
îmi spune că-i place să ne vedem
şi că cele mai tari chiuluri
au fost cele din ora de muzică
când pleca la fast- food
şi făcea schimb de numere cu
....
( dar să nu-i spunem numele).

4
o dată pe zi o ţin la telefon cam trei sferturi de oră
până maică- sa e acasă.
max doarme şi se aprinde după coada căţelandrelor de la CFR.

5
îi fac în ciudă: cele mai frumoase răsărituri
din balcon de la mine
se văd.

6
e genul de tipă puternică
trebuie să-i faci faţă
ori te faci de râs, ori te face ea de plâns.
restul e doar o parte din
ceea ce
Maria înseamnă

copilărie

"aceeaşi aplecare a trupului şi spaima de sărut, şi a te trezi din somn e-o fericire şi sâmbăta şi târgul Moşilor"...-  "Candori", Nina Cassian

- Pe furiş, pe furiş, hoţilor,
mama voastră de jiganii
cu cine v-o fi învăţat;
noi furam mere fericiţi cu dinţii stricaţi, şterpezindu-se
bătrânul ne blestema de părinţi, blestemat să-i fie sufletul.

Jucam şotron în faţa casei,
cu toţi ai străzi adunaţi:
-nea Ilie pozarul, nea Ilie pozarul
strigam prăfuiţi, cu degetele înnegrite
alergând ca apucaţi.

Împărţeam şi cotorul de pâine
şi vafele învechite cumpărate
de la "farmacie", numai să râdem cu gura până la urechi.

De Crăciun ne bucuram unii de alţii, cu câte o portocală
bomboane cu jeleuri
şi o carte de colorat.

Mama era
cea mai fericită
o cană cu ceai şi o
ţigară.

"vintigi" lulu

Lulu se grăbeşte.Niciodată nu s-a grăbit aşa.Nici în momentul în care am certat-o.Când ne-am certat pentru prima dată,ea a plâns şi eu i-am zis pe nume şi am îndemnat firea ei să nu mai plângă,că nu are de ce.Lulu nu e tristă.Azi.Radiază.E frumoasă şi iubeşte.Îi place Sarah.Ştie ea.Şi ştiu şi eu.Lulu e frumoasă mereu.Numai că eu trebuie să-i amintesc asta.Lulu e cu mine.Lulu e şi cu Maria.Lulu e şi cu Daniela.Lulu îl adoră pe Andrei,doar pentru că e Andrei.Şi pentru că întâia oară când l-a întâlnit,s-a gândit la mine.Lulu îmi e dragă.Şi e aproape prietena mea.Lulu spune că sunt din cărţi.Eh bine, acum Lulu află că ea din filmele de dragoste.Că aşa e Lulu.Lulu e fericită că e în septembrie.Lulu e minunată.Lulu e vintage.Lulu e sensibilă şi va vedea într-o zi Anglia.Lulu mi s-a lipit de suflet.Lulu e minunată!Lulu îşi doreşte muntele şi iubeşte ploaia.Lulu e printre cărţi şi iubeşte copiii.Lulu e din poeziile lui Blaga.Mă simt datoare faţă de Lulu.Lulu s-ar bucura să mă ştie cu Es.Eu m-aş bucura să o ştiu cu unul dintre a-uri.Dacă nu,măcar cu Andrei din reclama de la Coca-Cola.Aş vrea s-o ştiu pe Lulu cu un jurnal sub pernă.Lulu vrea să ningă.Eu nu.Lulu iubeşte ninsorile.Lulu va avea un copil.Sau mai mulţi!Şi o să fie frumoasă mamă.Minunată.Şi n-o să uite de nunta mea de vis.La care ea nu ar visa niciodată.Pentru că nunta ei,ea va fi din basme,protagonista care-l face pe Făt-Frumos să fie "oau"!Lulu va avea o casă frumoasă în care va mirosi a compot de vişine.Lulu şi casa englezească prea curată.În casă la Lulu se va fuma rar.Lulu e aproape sora mea!Lulu e Lulu.Lulu e Lulu.Draga de ea.

primăvară

"Acoperiţi-vă capetele,păcătoşilor!Aterizează îngerii..."


uite,în palmele mele s-au aşezat pescăruşii
dintr-o dată mi s-a făcut frig şi printre fluturii de martie
mi-au rânjit strâmb faptele bune şi faptele rele,nu ştiam omule
că tu erai câmpul meu de bătaie,
mi-a fost teamă să-ţi spun ce frumos îţi urcă umerii în vis.da,în visul meu cu bulevarde vechi
şi strada unde coboară pânzele şi motoarele
toate închise în mine
scăpătând pantofi de lac şi ziduri fabuloase
printre hainele zdrenţuite.stă un urs stă,stă-aşteptând
şi eu plec.frigiderele recită poeme cum o viaţă se deşteaptă printre cei vii
ca o revelaţie a marilor pasiuni.
ştiau că dorm şi mi-au spus pe nume
"tu nu te mişti de aici,cum noi nu îi mişcăm pe ai tăi"

era ceva firesc,lin în acele tăceri
cu toate că nu de puţine ori
îmi doream ca într-un univers inedit
să apară şi să îmi salveze gleznele
e timpul  lui Gatsby.

vis:..vamă
"da...acolo.
pânze şi fluturi.valuri,valuri
printre scoici şi ape marine-
sss... "

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

enumeraţie

"una foarte jos,întoarsă spre pământ...una foarte sus,aproape ruptă!"

stânga,îi deschid pleoapa şi mă caut în ochiul său
şiret legat la spate-fug,sufletul îmi e în genunchi
nu mă ţin degetele,de frică în altă parte
mai e ceva cam cât o carapace de om,motoarele frizează
zâmbet,plete,ploaie
da'ştiu lupte seculare în poeme ciclice
tuse acneică,obsesii primare
încurcat prin vene...obsesiv,
dă-mi-te,
într-o adiere răzvrătită de scai-albastru
himeric în deplina ta măreţie,
piele,cărţi,jachetă,om,răsuflare,
lanţuri,răsărit,scoate apa din piatră seacă
cuvânt de fluture
în pumni de coajă...

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

17

Pentru încă 365 de zile minunate,de 17 ori mai frumoase,mai sănătoase,mai rebele şi mai pline de viaţă!Pentru mine şi pentru ziua de azi,pentru că am o mamă de milioane şi pentru că sunt frumoasă pentru că voi sunteţi frumoşi!!!Mulţumesc!Astăzi împlinesc încă un suflet!Pentru întâiul meu prenume,Ioana....


[salutări din lumea urşilor adormiţi]

aşa simplu.nimic mai mult.

"dorinţe 2013:ochelari rotunzi,fericire,cărţi,gatsby,singură,şuviţe roşcate.de ce Dumnezeu nu ne-a lăsat pe pământ învăţaţi,crescuţi şi înţeleşi?"


compot,pere şi ceai
morişcă mi-au făcut visele
corbii agăţaţi
pe creanga duhovnicului meu,aici
unde îmi plângeam luminile şi-i zâmbeam
să tacă,că nu ştie nimic,
în fumuri şi note convexe aşa m-a învăţat
rebelă şi eliberată de mine
ca să nu-mi fie în şoarece mut sufletul
gâtuită în zei şi semicercuri ieftine
că am apus în soare şi crenguţe de brad
aşa să-mi fie
astăzi şi întotdeauna
că mâine nu-i azi,
ca să nu-mi fie trupul os de fluture,
amin.


[salutări din lumea urşilor adormiţi]

aer

"Eu cânt şi nu mă opresc,să ştii, sunt doar jumăte de om..."-Vama,Cântec de găsit

mi-au lovit pieptul într-o încrucişare a braţelor
parc-ar fi desenat aerul
cu jocuri de oameni mari şi neînvăţaţi
suntem încă mici pentru gânduri mari,
atât de închişi în jumătatea noastră de pământ
că aşa ne-au învăţat cei mai mari
în frunte cu Dumnezeu
şi am despletit viaţa cea rea de mine
şi i-am dat elan,a ajuns la Luvru şi-acolo i-a păcălit
s-a făcut iepure şi a murit următoarea zi
atât de fricoasă a fost.
am încremenit imagine inversă
într-o oglindă cu susul în jos
gura de aer dintre mine şi ei...

[salutări din lumea urşilor adormiţi]

vis-trei puncte,după mare,oraş

"scaiule,ghimpe în coastă ce eşti..."

-vară pe sârme
aşa aş vrea
şi oraş,
da şi o stradă
cu nume frumos...
da' frumos de tot
-să plouă şi să uităm de
frunze să grăim
despre cărţi
şi să....
-să ne săreze
trupurile apa
şi să fie răcoare...
-să se audă din depărtări
păşeste cu atenţie, nu vrem sa cădem ,sub noi e prăpastia, e lumea cu vise spulberate...  
-să realizez că a fost 
doar un vis sub pătura roz.

d......e

"îl cunoşteam pe unul dintr-atâţia şi eram fericită.acum..."

am respirat coastele
şi întregul suflet în pumnul său
îngrămădit de soare.
tipul cu geaca din piele nu e niciodată atent
"e încă acolo"şi mi-e un dor...

i-am dat un alt nume
pe litere n-aş putea vreodată
să-l aleg de bobul rău
şi să-l ascund
în venele contaminate de...
"cum se numeşte aia?"

dialog

"nouăşpe.e şapte.da,da...şi e frig.măncăm pâine prăjită şi privim stelele.e şi asta o metaforă...Schweppes- cu un "s" lung!"

-unde te duci?
-să împletesc zăpezile!
-unde?!nu ce!eşti surdă?(râde)
-plec.când o să mă aştepţi şi o să se facă septembrie să nu te miri.
-linişte!încă unul a adormit!

şi...

"vrei soare,soare îţi dau sau..."


caruselul a devenit utopie
liniile s-au desfăcut de itinerarul galaxiilor permanente
s-au lipit de irisul albastru ce-i cuprindea mijlocul
jocul a fost un mit despre copilăriile urşilor,
despre gândurile mele şi despre pietre cu aripi.
după ce a contaminat cu dragoste miile respiraţii
a fugit şi s-a ascuns orb sub pământ
s-a făcut fluture
ca să-i pot păşi pieptul.
cunosc e certitudinea unei figuri într-o sticlă care
îşi scrie puterea făcută cocoloş
de scrum şi fumuri aurii
ghemotoc ascuns în spatele oglinzilor de pe ziduri
aminteşte-mi de mine
cea mânjită de râsete cu mâinile pe afară şi
buzunare cu nod între ceruri
şi-atunci ,sunt singura care creşte fluturi?

nu ne-au întrecut.ne-au învăţat nimicul.

" am vorbit despre îngeri printre foi de ceaţă.îngeri metalici,îngeri cuminţi,îngeri frumoşi.unul ca tine se numea Gasby.şi a murit înntr-o zi,condamnat la iubire."

umbrela nu s-a deschis
gata de zbor?
elementul paranoia s-a rupt de mine
ameţind carsturi
metanoia a încălcat legile creştinilor mici
şi ne-a făcut simţitori în toate legile astea
căutătoare de viaţă.
şi nimeni după zile şi zile de neviaţă
nu m-a întrebat "fată frumoasă,unde ai fost atâta timp?"
căci eu sunt cu ei zi de zi şi niciodată acolo
da'nu frumoasă,că e prea mult!
of ,că iar m-am aruncat elegant printre cuvinte
ştiţi ce-mi doresc eu:să scriu,
să scriu  şi să fiu aproape de voi
cei care mă cunoaşteţi aşa
printre litere.
oare cum o fi el?
o fi bun şi cuminte şi incredibil
de inteligent:prototipul unui pampon răzleţ
legat de gândurile mel întortocheate.
sunt copleşită de limitele ireversibilului meu
eu,
gata.

poem simplu de simplu

"es perfect şi euri complicate.generăm cosmosuri inegale..."

exişti?încă exişti între
furculiţe şi ascensoare simple
convex
acţiuni din cuburi
şi sfincşi
te zvârcoleşti -răzbind-viermi
uiţi că acei oameni...
nu te vor decât
desfăcut de suflet
şi omule,încă te zbaţi,rezişti
şi scuipi pământul din care
ţi-a fost plămădită coasta
poem pentru lumi cârne
după oameni,fluturi,zei şi viermi
dependenţe şi fumuri,iţe încurcate
prinţesa în bocanci vă salută
într-un zbor graţios
cu un prinţ elefant şi păsări albastre

dependenţa joacă pe sfori
mi-e somn în cel mai os al fiinţei mele
nu mă judecaţi
sssssssssssssss....

neexistenţă

Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!
Nu mi-e bine deloc!

Şi cu toate astea,exist!

exitus.pentru voi.

Am strâns din buze.N-am îndrăznit mai mult...
-e chiar atât de evident?
-da!mi-a răspuns fără nicio reţinere.

nu mă ucideţi
cu mâinile legate în leagăne de pelin.
nodul desfăcut îmi înghite lent ochiul
în mii de flori de măr încurcate
palmele mi se închid către piept
se întâmplă diezuri
şi poeme triste
cât bobul de orez
ascuns,lipit şi agăţat în mine
e visul  de care nu-mi pot desprinde aripile
e ca o boală.



Acum scriu tot eu însă alta decât în scrierile mele.Pentru voi,cei care mă citiţi:
Nu ştiu ce m-aş face.Scrisul e ca un drog,ceva fără de care nu pot să trăiesc.Dacă n-aş scrie tot ceea ce simt,mi-aş duce sufletul ca o povară,e ca şi cum aş fi silită să rămân singură şi parcă în afara mea.Mi-am dat seama că sunt EU cu adevărat, numai când aşez măcar două,trei fraze pe hârtie şi că cei ce mă cunosc, nu ştiu cu adevărat cine sunt eu.Uneori am impresia că mă las descoperită foarte uşor şi că de fapt singura care nu ştie cine sunt,sunt chiar eu.Dar eliberarea mea,e ceea ce se află aici,în fiecare gând al meu!Nu mă condamnaţi!Voi,cei care citiţi fiecare cuvânt al meu,îmi cunoaşteţi chiar de nu vă daţi seama şi mersul şi fiecare bătaie a inimii mele.Pentru că aici,sunt adevărată,sunt reală,sunt EU toată,asemenea unui lup singuratic!

mi-am spus.spusă rămâne

"mi-am dat seama că nu e furtuna.e ceaţa care îmi apasă fruntea întreaga dimineaţă şi care mă face să respir frunze zdrelite şi să zdrobesc trăsnete cu migdale şi irişi."

ce noiembrie destrăbălat
cu fructe pe jumătate înflorite
ce soare cuminte
mi-am spus:nu mi-e dor
şi îmi pare că ştiu ce n-ar trebuie vreodată aflat
de ochiul şi gândul şi sufletul meu
descalţă-mă de câmpul cu maci
de mine toată în zeci de trupuri
entităţi şi fiinţe în cărţi de poveşti
basme îmi şopteşti la ureche
ce zâmbet fricos.

ce noiembrie destrăbălat
printre dinţi mă socoţi nemărginită
cusută pe-un deget cu alge
şi scoici.

ce tânăr fantastic
mi-am spus.

explicaţie

Nu mă întrebaţi de ce pentru că pur şi simplu n-aş şti să răspund.M-aş bâlbâi ore întregi,mi-aş ţine mâinile pe obraji,mi-aş frământa gândurile...Degeaba!Asta simt şi nimic mai mult.Sunt sigură  că nu există explicaţie şi că e doar lupta ce se dă în mine.Nimic mai mult,nimic mai mult,nimic mai mult.

Alerg
 Alerg
    Alerg
         Alerg
                 Alerg. ...




"e acel ceva care nu face parte din mine dar care îşi aşază mâna pe fruntea mea şi repetă obsedant un cuvânt pe care-l va regăsi peste ani,tatuat în palma mea.noiembrie,noiembrie cântec de leagăn şi dor..."




Nu e o explicaţie!E o certitudine...Sămânţa de fluture care-şi face loc în stomacul meu...

svp-un geamăn la pătrat

Atavism.Un bătrân moare la celălalt capăt al lumii.În alt colţ de pământ un băiat se îndrăgosteşte.Acolo unde se întâlnesc gerurile cele mai mari,un urs polar caută prada(o focă se ascunde).Pe trecerea de pietoni,într-un oraş anonim,o femeie însărcinată este lovită în plin de o maşină.Un om pleacă de acasă doar cu un leu un buzunar şi nu-l ştie nimeni.O tânără se pregăteşte pentru admiterea la facultatea deşi nu e nici măcar în clasa a 12.O familie îşi conduce fiul către cimitir.N-a ascultat şi a plătit cu viaţa.Cinci băieţi cântă unei fete "să creşti mare şi frumoasă"!Un bărbat şi o femeie pleacă în vacanţă,alţi norocoşi se mută într-un apartament nou.Îmi zbat oasele să fie un cuvânt aşezat cum trebuie pe foaie şi râd când îmi amintesc cât de antipatică îmi e o profesoară.Nu sunt mulţumită cu mine şi totuşi sunt cum trebuie deşi uneori nu îmi face plăcere.Un tată semnează pentru viaţa fiului său şi pentru moartea soţiei sale...
Cum să mă dezbar de tine,himeră cu suflet omenesc?
El nu va exista niciodată.Lipit de pielea mea,se cere sufletul meu şi nu altul...










Would you like to be my November?

ce.

"sunt prea departe de mine,de cea care îmi doresc cu adevărat să fiu."

fiecare mijloc este ca o întoarcere în timp.luăm naştere din coastă în coastă şi mintea fiecăruia dintre noi apare cea dintâi.apoi  ne sunt modelate picioarele şi oasele din piept până în creştetul capului.ce minune că suntem oameni!
am spus:sunt prea mică pentru visurile mele.nu de puţine ori mi-am dat seama că cea din oglindă e diferită cu totul de cea din faţa oglinzii...ce minune să exişti ca propriul meu orizont.ajung în grabă acasă şi deschid cutiuţa plină cu temeri:entităţi cu aripi şi soare în octombrie plin.mă simt atât de înghesuită sub fruntea mea simplă şi ameţită de fumuri albastre.ah!am uitat cine sunt!
hei,tu!cine eşti...mi-am găsit adăpost în culcuşul mijlocit de îndoieli!ce...simple sunt gândurile cu aripi şi zboruri îndrăzneţe!
mamă,vino acasă mai repede!

"mi-am dat seama că există un timp când Moş Crăciun moare şi se naşte într-o altă viaţă.fiecare om îl ucide pe omul ăsta frumos şi veşnic şi-atât de pierdut în Polul său Nord."