joc

În dimineața aceea, Bucureștii miroseau a portocală și parfum scump. Ploua: "Și haide vino sus dacă plouă/Piața Romană, numărul nouă". Încă în carusel. Val și formalitățile, nebunia de a fi. Ideile, nu, poate, da, nicio certitudine. Pasiunile, căutarea, culcușul cu vise, prieteniile reci, apelurile târzii, florăresele de la Obor, scâncetul. Motivele puerile, simfoniile, brațe reci, Esenin/ a ține pasul, aici, acum, 2, când, niciodată, licorile, micul balcon, bună dimineața. Iluziile, Val, jocul de-a vacanța.

teatru

"Dulcele meu surâs, dulcele meu" .

Patru fără un sfert dragostea mea cum să te fac, cum să te. Mazilescu, Gog şi Magog, intru la trei prima piesă care se joacă, doar ştii că viaţa mea e scena, Pescăruşul cu Antoaneta Cojocaru, Betty aşa exerciții de improvizație nu interesează pe spectatorii care vin să vadă o piesă de Cehov, zicea cineva nimic spectaculos, comedianta, comedianta ce caut eu aici? altă piesă mişto.

scriere, scriitor

"E un joc egal de părinți, cu oameni ca voi, cu fetițe ca mine".

E un joc egal și nul. Gol, fad. Nerăbdare mea. Jumătate de drum l-am trecut prin tunel. Să dorm și parterul blocului să se prăbușească, iar eu, nespus de visătoare și de somnoroasă, să mă trezesc și să adorm din nou, într-un nesfârșit șir de blesteme. Asta e de fapt condiția jocului, i-am zis, asta e. Cedez insistențelor tale, demonule,  hai/ te rog mai mult. Trenul meu și uriașul oraș în care posibilitățile sunt într-un zero absolut.

toamna

"Imensul pustiu sufletesc, în care te-am primit cu toată căldura..."


Să îmi scrii cu voce tare. Ce ţi-aş putea scrie înapoi? Mi-s neputinţele depărtări de Dumnezeu. Îţi adormi trecerile prin mine. Te fac. Te. Spovedania surzilor. Lumină. Tu me manques. Baudelaire şi filmele pe care le vedem apoi, împreună. Cercul. Ursul doarme şi-a uitat de foame/ răsună ecoul unei copilării ratate în care mi-am purtat stângăciile în lanţuri. Exerciţiile, Cehia, cuburile, lego absolut şi discuţiile savante din Gara de Nord. Un vis, Doiniţa în puf parfumat. Bomboanele de ciocolată învelite în hârtie de ziar. Zvonuri.

concluzie. nedreptate.

" păpuşarului îi place să viseze"

hai tu, că eşti mai înaltă
ce vrei domnule, ce vrei?
nu te răţoi la mine
că-ţi dau două de nu te vezi.
fetiţo, să nu te mai văd la mine-n şanţ
să-i spui lu' mă-ta să nu te mai trimită
nu-ţi dau niciun ban
nu-mi bat eu capul cu tine.

pe aţă, pe aţă
pe muchie de cuţit
genunchii mei, ce vrei fato, mie nu-mi arde
de glume proaste
proastă eşti tu

stau pe marginea patului
cu ochii în tavan
o măsuţă în centrul salonului
pereţii înnegriţi de mucegai
medicul îmi atinge pielea
cu mâna lui siloasă dar Dumnezeule, atât de binefăcătoare
în două luni eşti vindecată
trec în zbor pescăruşii deasupra ferestrei
retezat de aripi
apa fierbe pe argaz de zece zile şi
casa noastră a luat foc
camera mea cu păpuşi de porţelan.

10 ani mai târziu

" I was, you know, suicidal. I just didn't wanna live.".

 intro (o formă prin care viaţa mea e ratată) :

tuxedo- aruncat cu lejeritate pe umeri
asta e, frate
un om din treizeci îşi ratează viaţa
de data asta am fost eu ăla
hai, nu-mi spune că îţi pare rău, scuipi venin
atunci când vine vorba de mine.
...
( va urma)


la şapte ani mi-am prins mâna la uşă
degetele mi se învineţiseră
dar îmi priveam cu fascinaţie unghiile urâte
pe care până la cinşpe ani le-am rupt
sângera pielea- " ai ochii de copil"
ana vede cele mai frumoase filme, îşi leagănă trupul zvelt
de-a lungul drumului
alunecă printre maşini e frumoasă
şoferii nu înjură, se opresc, o privesc cu drag
unii sunt mai, ştiţi voi...
îşi şterg cu vârful degetelor colţurile gurii
se face verde şoferii trec
mai dau un telefon.

cam baţi pasul pe loc
fetiţo.

despre trei băi

"mașina cu vată de zahăr s-a stricat"... - Andrei Dosa

structură sufletească fragilă
noaptea trecută am adormit cu gândul la ştef
Dosa e demenţial,
mă trezesc, ţip în somn
manechinul cu buze plastice zâmbeşte
din vitrina boutiq-ului
(în sfârşit un om demn pe planeta asta,
fie el şi din plastic)

mâncăm pe fugă mandarine
le decojim cu vârful unghiilor
după patru după-amiaza cafeaua 
are altă aromă
simt c-o să se întâmple cu mine ceva
pe la şaişpe ani am învăţat să merg pe tocuri
după o lună deprinderea asta era pierdută
şi aşa a rămas.
e cel mai mişto lucru să rămân trează după 
miezul nopţii şi să privesc stelele-
stau cu trupul lipit de calorifer
mă doare burta de mor
seară de seară cobor în faţa blocului
(obicei prost)
unde babele îşi fac de trei ori cruce

discursul lui R. 
e nebun de savuros.

 

om.

"cause you make me so alive"...

Tribute, 2017
funcţie exponenţială "f"
divinitate
17:43
septembrie-29
viţa de vie
şapte-lumină-sfinţenie
dumnezeiesc
zbor
grafitti
sincronizare
desăvârşire
pearl jam
estetica sufletelor
ciocolată caldă
în cana portocalie-
pescăruşi albaştri
forţă
echitaţie
aripi de celofan
cuarţ
logodna pe ape.

18

" Deep in my mind there's confusion and hope"

găsesc în micul buzunar al genţii
tot felul de nimicuri
( un stick de memorie, o pereche de căşti vechi şi nefelositioare
două bomboane lipicioase şi un pachet cu şerveţele nazale
de astea chiar am nevoie " Ai nevoie de ele atunci când lipsesc"- sună ameninţător
dar e în regulă)
am chef de ceartă
în drum spre casă îl întâlnesc pe Grig
îmi spune s-o aşteptăm pe Mona împreună
sunt geloasă
îl reped, îmi întoarce spatele
....o aşteptăm împreună pe Mona

mă aşez pe marginea patului
ştef îmi mulţumeşte
dup-aia mergem în club (librărie)
" eh pe dracu' "
răsfoiesc în grabă Aldous Huxley
cu capul pe spate, desfăcându-mi mai apoi
întreg trupul.
dau o căutare rapidă pe google
pink floyd undeva după miezul nopţii.

conjuctiv.

" Cause you're my fella, my guy" ...

nirvana- sau fericirea totală. 2.21 a.m. stau pe genunchi şi privesc stelele. stau pe genunchii zdreliţi pe care în somn îmi aşez visele. dorian gri în vârful unghiilor. îmi desfac împletitura stângace. îmi alunecă trupul de- a lungul zidului rece. îmi las capul pe spate. fragil. kurt cobain. lent. îmi muşc buzele. sau mateescu de la a douăşpea. nebun de ciudat. adamic.

insomnie

"...cu-o mâna în arbori, cu alta-n nisipul cărunt"

pijamale reci, haine de somn pentru surzi
îţi caut tâmplele, într- un impuls prostesc,
nepriceput, ridicol.

ridic jaluzelele, fabulosul soare cu dinţi...
fabulosul soare cu dinţi
îşi desface cu descântec 
lumina portocalie, nefirească, ademenitoare.

nouăsprezece
mă scoate din minţi 
ticăitul prelung al ceasului vintage
de mâna stângă
şapte
cu mâna pe frunte
învăţ să număr- până la degetul mic, 
până la omul frumos de la zebră, 
până la Poli, până se face frig
rumori strâmbe aruncate pe sârmă
el zâmbeşte şi eu trec mai departe. 

inert, albastru, ideal
sâmburi cu fruct din fistic.

haine de somn, pijamale reci 
la zebră, tramvaiul mă loveşte şi fug
Chevilly-Larue.

conjunctiv.

" Ioanna- încântată de cunoştinţă" .

să mă gândesc la Dinu între două staţii de autobuz. pisica albastră din spatele magazinului de ziare. "ştii, dincolo de pasarelă... faci la dreapta şi ajungi" . iluziile şi cămaşa albastră. cafeaua şi scaunele roşii. trupul fad şi puternic. pachetul cu şerveţele ( neparfumate, nelacrimogene). trotuarele strâmbe din oraşul vecin.  fascinantele călătorii, cu adolescenţii nebuni pe urme. nebuni şi frumoşi. "ştii tu, porţi fluturi pe tâmple!" "ce-mi faci tu mie?". catedrala cu fruntea scăldată- n lumina cuminte. roşu aprins. ştie el.

un cuvânt despre

" ne dăm de două ori peste cap şi ne facem iar oameni" ...

1
i-am dat o palmă
şi-am primit două în loc.
prima de la ea, a doua tot de la ea
cele mai crunte au fost.

2
mi-am dat seama că pe lângă
faptul că e drăguţă
e şi foarte inteligentă
urăsc modul în care
privirea aceea cercetătoare
parcă spune
"ştiu eu ce se întâmplă cu tine".
(atunci trebuie să mă ascund sub bancă )
în mod teoretic.
practic, tot ea ştie cel mai bine.

3
îmi spune că-i place să ne vedem
şi că cele mai tari chiuluri
au fost cele din ora de muzică
când pleca la fast- food
şi făcea schimb de numere cu
....
( dar să nu-i spunem numele).

4
o dată pe zi o ţin la telefon cam trei sferturi de oră
până maică- sa e acasă.
max doarme şi se aprinde după coada căţelandrelor de la CFR.

5
îi fac în ciudă: cele mai frumoase răsărituri
din balcon de la mine
se văd.

6
e genul de tipă puternică
trebuie să-i faci faţă
ori te faci de râs, ori te face ea de plâns.
restul e doar o parte din
ceea ce
Maria înseamnă

disociat vis albastru cu irişi. lirică despre es.

" aerul fierbinte mişcându-se somnoros mult mai jos... şi venele subţiri" .

sângele răzvrătit şi sălbatic
crud sufletesc- imobil.
visul albastru în nesfârşire
împlinirile mici şi umărul desprins
din mine, cu înţelegere.

divin, sălbatic,
aromele de rom
sec,
perfecţiune
infinit
omul în piele
şi cămaşa lui " es" face fluturi
pieptul,
trupul desfăcut în mine
tresărind
19
fluturii.

fum învăţând

" you know i'm no good" .

trăiam la parc, undeva aproape de centru.
- de la Boogie am învăţat cele mai trăsnet lucruri, pe cuvânt: cum e să chiuleşti de la chimie,
cum să împleteşti brăţările prieteniei,
cum să joci şotron pe faleză,
am învăţat să numără stelele, am învăţat de la Boogie cum e să am locul meu;
următoarea dimineaţă mi-am dat seama "că-s praf" şi că
nu-s mai departe de pumnii pe care i-aş fi mâncat de
la tata, dacă m-ar fi descoperit "însoţită de asemenea om" .

când eram copil obişnuiam s-o vâr în grabă pe Anuca -păpuşa de cârpă- la piept
şi să mă ascund fuguţa- fuguţa sub pat ori în dulapul din bucătărie (unde forfoteau gândacii)
ca nu cumva "să-mi primesc porţia" .
plecam pe furiş la pod
şi-l auzeam blestemând
parcă mândru de el şi de muşamaua
găurită din loc în loc, cu foc de ţigară.

în cele din urmă am rămas la pod
unde am iubit mai mult decât pe păpuşa cu inimă de cârpă,
cu suflet de porţelan.


ei mi-au vindecat genunchii şi obrajii
să ştiu cum e să nu mai doară
şuturile şi palmele de la parc.

poveste cu pisica verde. poveste cu mine.

" cer dreptul meu la FERICIRE! e FERICIREA mea! "

molii şi struguri
am ascultat la ce mă învăţase Dani,
la pisica verde din Paradise
şi la eşarfa cu fluturii magnifici
din catalogul de modă.
- "O pisică. Cu dungi sau simplă. Şi după aia
gândeşte-te la aceeaşi pisică, numai că verde."
aşa am simţit că se uită şi la mine cineva,
în timp ce vedeam purici coloraţi pe tavan-
şi nu mă puteam ţine pe picioare, râzând
apucată de mania dragostei.

zăceam pe gresie
dezgolită şi aproape virgină
şoşonii verzi cu portocale
şi scorţişoară-
bătrânul jazz la jumătate de
cer.

"vintigi" lulu

Lulu se grăbeşte.Niciodată nu s-a grăbit aşa.Nici în momentul în care am certat-o.Când ne-am certat pentru prima dată,ea a plâns şi eu i-am zis pe nume şi am îndemnat firea ei să nu mai plângă,că nu are de ce.Lulu nu e tristă.Azi.Radiază.E frumoasă şi iubeşte.Îi place Sarah.Ştie ea.Şi ştiu şi eu.Lulu e frumoasă mereu.Numai că eu trebuie să-i amintesc asta.Lulu e cu mine.Lulu e şi cu Maria.Lulu e şi cu Daniela.Lulu îl adoră pe Andrei,doar pentru că e Andrei.Şi pentru că întâia oară când l-a întâlnit,s-a gândit la mine.Lulu îmi e dragă.Şi e aproape prietena mea.Lulu spune că sunt din cărţi.Eh bine, acum Lulu află că ea din filmele de dragoste.Că aşa e Lulu.Lulu e fericită că e în septembrie.Lulu e minunată.Lulu e vintage.Lulu e sensibilă şi va vedea într-o zi Anglia.Lulu mi s-a lipit de suflet.Lulu e minunată!Lulu îşi doreşte muntele şi iubeşte ploaia.Lulu e printre cărţi şi iubeşte copiii.Lulu e din poeziile lui Blaga.Mă simt datoare faţă de Lulu.Lulu s-ar bucura să mă ştie cu Es.Eu m-aş bucura să o ştiu cu unul dintre a-uri.Dacă nu,măcar cu Andrei din reclama de la Coca-Cola.Aş vrea s-o ştiu pe Lulu cu un jurnal sub pernă.Lulu vrea să ningă.Eu nu.Lulu iubeşte ninsorile.Lulu va avea un copil.Sau mai mulţi!Şi o să fie frumoasă mamă.Minunată.Şi n-o să uite de nunta mea de vis.La care ea nu ar visa niciodată.Pentru că nunta ei,ea va fi din basme,protagonista care-l face pe Făt-Frumos să fie "oau"!Lulu va avea o casă frumoasă în care va mirosi a compot de vişine.Lulu şi casa englezească prea curată.În casă la Lulu se va fuma rar.Lulu e aproape sora mea!Lulu e Lulu.Lulu e Lulu.Draga de ea.

trup

sete de cenuşă


două picioare strâmbe
chiar cinci
căutând comori

călătorie

-pornim?
-ceai de tei cu miere...
-lămâie?
-şi...









veneam către noi căliţi de soarele englez,
mai ceva decât uriaşele bestii din adâncuri...

redută

"greşesc,simulându-mă în boli de sticlă"

se crapă de ziuă şi aştept cu sufletul la gură
marile expoziţii de fluturi din stomacul zeului Ra.
revolta muritorilor a închinat un poem celor învăţaţi
călcând pe chipurile înţelepte ale fostelor noastre lumi
ştiam că vor face haz de necaz şi că
eu nu voi mai fi niciodată eu.
aveam nevoie atunci de o mângâiere,de o vorbă bună
de un cuvânt frumos,dar acelea n-au venit niciodată
bine- poate doar atunci când nu aveam nici un merit
şi ?erau toate greşite
ca în momentele când nerăbdător,aştepţi parcul de distracţii
unde urci repede în caracatiţă sau în balerină
şi mecanismul se strică
şi la 1907 km de pământ rămâi suspendat-bucuria se transformă în frică
şi "poc" eroule,bâlciul s-a terminat
ai căzut.

ce folos,că nimeni nu te caută,nimeni nu te strigă
şi bucuria ta,e acum teamă,teama bunilor tăi strămoşi-
de la pitagora la flaubert.

scoică în os de mamut
se poate,ce.

[salutări din lumea urşilor adormiţi]